Bună seara. A mai trecut o zi, atitudinea mea e, parcă, mai potolită, mai orientată spre hai să vedem ce putem face că să fim mai aproape de ce ne dorim. Acum, la ceas de seară, am avut de ales între a scrie despre oamenii nesimțiți care nu-și ascultă muzica în casa lor și fac asta multe ore și se aude așa bine de parcă e în capul și nu mai suport și episodul trei al serialului Umbre, serial difuzat de HBO în fiecare duminică de la zece seara.
Am ales să scriu despre cum mă nenorocești tu, cel care lași muzica aia tare de nu se aude când îți bați copiii, oricare ai fi tu, de oriunde ai locui, de la sat, de la oraș, de la curte, de la bloc. E dreptul meu să stau în casă liniștit fără să fie nevoie să îți ascult lălăiturile abjecte, aberante și odioase un pachet de ore pe zi și pe seară și să mă doară capul la modul cel mai grav.
La fel e și atunci când e nuntă la țară și muzica aia se aude așa de tare încât e lângă mine și nu am ce face că așa e în conștiința infectă de neam, așa știm noi să facem nuntă, să aducem muzica să audă vecinii, să se audă cât mai tare, dă-i dracu de vecini, să se bucure și ei că e nuntă, să le intre asta în piele, în suflet și în minte, să nu poată să facă altceva, să audă o carte, să audă un film, e muzică de petrecere domnule, e musai să ne placă la toți în orice moment. E, uite, mie nu-mi place și protestez împotriva acestui fel de a te căsători. Dacă citești asta, poate, te pui în pielea unui care nu vrea asta pentru o secundă și vezi cum l-ai chinuit.
Ascultă-ți muzica ta în casa ta. Doar acolo. Muzica ta, casa ta. ca în reclama lui Chivu: casa ta, regulile tale. Nu mă pune să-ți ascult muzica toată ziua și toată noaptea atât de tare de se aude și peste căștile mele mici din urechi. Păi e frumos să trebuiască să stau mereu cu căștile în urechi, păi ce facem noi aici?
Dacă cunoașteți oameni care fac așa, protestați. Dacă vă enervează asta, protestați cu minte și inimă împotriva consumului de muzică proastă atât de tare încât orice gând ai avea se va duce dracului. Ascultă-ți muzica acolo la tine, lasă-mă în pace pe mine, am greșit mult la viața, dar ție, fie că ești vecin sau consătean, zău că nu ți-am făcut nimic. Eu nu pun Samurai și Junk la sistem să se audă la voi, pentru că muzica mea e doar a mea și nu o împart cu nimeni și pentru că nu simt să fac asta și pentru că sunt de părere că aduc o jignire importantă muzicii acestor oameni talentați. E a mea și nu vă supăr cu ea. Tu ce crezi de spre asta?
eu cred că vorba germană: trăieşte şi lasă-l şi pe celălalt să trăiască s-ar putea aplica la noi dacă şi numai dacă s-ar folosi pentru aceasta metode punitive. altfel… vorbim doar.
da, vorbim, greu de schimbat, totuși, ne agităm, facem ceva, nu stăm degeaba
şi asta-i drept. numai că respectul la noi este doar o vorbă frumoasă şi atât.
n-am de adăugat decât că sunteți foarte rațională
prea raţională pentru cineva care scrie poezii, este? 😀
şi totuşi da, recunosc, scrisul este caleaa sensibilităţii mele, dar masca de zi cu zi este cea a raţionalului. altfel aş fi fost de multă vreme înfrântă de răutăţile mult prea des gratuite. nu este o lume bună pentru poeţi…
deloc deloc, nu este bună deloc
vreau să sper că o să devin responsabil și rațional, așa de bine ar fi să ajung la asta
o să ajungi. din păcate viaţa asta o să-ţi reteze visurile, zâmbetele şi o să ajungi. şi-mi pare rău…
cum să vă pară rău. e bine că suntem așa prieteni încât îmi puteți spune acest adevăr
am găsit și eu partea frumoasă într-un lucru fără veselie
Am ascultat tot anul 2014 de-a manele și hip hop de mi s-a acrit. N-am protestat deloc. I-am lăsat în legea lor. Să nu mai zic de vecini care se înjură zilnic, de-i știe tot cartierul…
De Crăciun am dat și eu petrecere, însă. Și ce crezi? A doua zi mă arătau cu degetu: „ete roackerița”. 🙂
doamne, asta e ca la noi ca la români, paradoxul de pe lume, adevăratul paradox
sunt cretini, ei cred că maneaua trebuie să urle și ei după ea. nu știu ce ai cu hip hop-ul, el se ascultă în surdină, acum depinde ce hip hop, că mult dintre el e un circ ambulant
Îmi place și mie. Dar nu non-stop, la volum maxim și când mi-e lumea mai dragă a.k.a vreau să dorm, să scriu, să citesc…
da, da asta zic si eu, ca trebuie cu bun simt, cu responsabilitate, cu minte
dar unii nu (se) gândesc
Dacă au doi neuroni și ăia beți…
din păcate, mulți fac parte din categoria celor care nu știu în ce țară trăiesc deși locuiesc la oraș și zice-se că cei de la oraș sunt un pic mai citiți. eu nu prea aș crede. doar cred că știu să pună muzică și o pun bine de tot
Da, nici mie nu-mi place ca alții să-mi vâre pe gât muzica lor.
Doresc o reglementare legală clară, care să-mi apere dreptul la intimitate.
În plus, detest urletele muzicale de la nunți. Ca să pot schimba două vorbe cu cineva, trebuie să ieșim afară.
da da, e adevărat. e dreptul nostru să strigăm așa, să ne agităm ca să ne fie bine, zic
detest oamenii care nu știu sa-și asculte muzica
as vrea sa vad si eu episodul 3 din umbre, dar de unde ca hbo nu prind si pe net nu mai e la liber. iar cu muzica data tare nustiu, eu nu am nici o problema din moment ce nu exagereaza. daca sa zicem, am un vecin ce da odata pe saptamana party sa fie sanatos. daca e nunta iarasi, normal doar odata in viata e… ce-s eu vre-un mos comunist sa fiu atat de deranjat de muzica lor? exista dopuri de urechi, casti… n inventii si solutii.
iar treaba asta cu muzica tare nu e doar la romani. o vezi destul de des si la americani si nu numai, la ei e ceva banal sa chemi politia pt. ca vecinul are atmosfera prea incendiara.
da, dar unii chiar exagerează, adică fac asta mereu, sau poate că fac cu schimbul, nu știu , ascultă unii, apo dorm, ascultă ceilalți și tot așa
lasă că îl pun eu mâine pe umbre să îl vadă lumea
nu e doar la români, dar la români e cel mai des întâlnită
„Păi e frumos să trebuiască să stau mereu cu căștile în urechi, păi ce facem noi aici?”
Răspuns : otită ! :))
aoleuuu, da, chiar da, naiba să-i ia 🙂
„Păi ce facem noi aici?” Păi ne pregătim de aparat auditiv pe la 30 de ani 😉
sau pe la 29 daca se continua asa
Sau oamenii aceia care asculta muzica, de cele mai multe ori manele, la maxim, pe strada. Nu am nimic cu nimeni si e alegerea fiecaruia ce muzica asculta, dar atunci cand esti pe strada ori nu mai asculti deloc, ori la casti, pentru ca nu e nimeni obligat sa asculte muzica ce o asculti si tu…
ascultă și în tramvai și in ratb și în magazine și ascultă aceeași uziică și sunt mulți, mereu mai mulți
muzică*
Ai uitat de cei care ascultă muzică la telefon. Fără căşti, bineînţeles…
da, așa e, nu le-am dedicat nimic, dar sunt și ei mereu mereu mai activi
eu cred că aici este foarte importantă educația ; mai exact fără educație nu se rezolvă 😦
corect, prin asta se vede de fapt cât de mult lipsește educația. și chiar lipsește cu desăvârșire
cred ca s-a punctat bine de cateva persoane de pe aici, educatia, mai exact lipsa ei e problema. Totusi, desi asta nu imi face cinste, nu pot sa nu recunosc faptul ca si eu am facut de cateva ori asta, mai ales in adolescenta, cand simteam nevoia sa ies din tipare si sa ma revolt. Astazi am ceva mai multa minte si incerc sa ma gandesc mai mult la cei din jur.
e bine să recunoști. poate și eu. și eu recunosc. e corect s-o fac. dar de ani de când am minte, sunt om cu mintea acasă
Se merge la panoul electric și se apasă pe manetă. Apoi se aduce la starea inițială. Se reia operațiunea până se arde sistemu’ lu’ individu’ cu muzichia!
(Acest comentariu este un…pamflet și trebuie tratat ca atare. De reținut, totuși, și această opțiune! 😀 )
eu zic ca e singura și cea mai bună cale de a face ceva. multumesc frumos
😆
Am avut și noi din ăștia! Și cum panoul electric e lângă ușa mea, zău că asta îmi venea să fac! Am ales să merg întâi la ei și să-mi exersez tehnica discursului… 😀 Din fericire, a mers! 😀
asta e de pus în ramă. serios. da 🙂
😀
🙂