Ieși afară din joc

Bună seara. Se spune că dacă nu crezi în ceea ce vrei, nu o să ai niciodată. Mai devreme am plecat să mă caut. M-am întors un pic diferit cu o senzație ciudată care îmi spunea că toate amintirile mă strâng. La fel de ciudat este și faptul că eu nu țip. Nu mai am forță. Nu mai am motive. Vreau să fiu mic. Se spune la fel de adevărat ca mai sus că e bine să nu uiți când erai copil ce ți-ai promis. Și eu mi-am promis. Mereu v-am spus că mi-am promis prea multe și au uitat toate de mine, acum vă dau și un exemplu.

Mie îmi plăceau motocicletele. Mult. Cel mai mult. Mașinile nu mi-au plăcut niciodată. Eram mulțumit cu alegerea mea, eram sigur pe mine, eram curajos, eram convins că motocicleta pe care mi-o doream în fiecare zi, o Honda CBR cu motor de 600 cm, va fi a mea cândva. Asta mă face egoist, poate, respingător, neglijent, emotiv. Dar era al dracu de bine să crezi în ceva. Până într-o zi când mi-am bubuit toate dorințele care nu se vor coace niciodată fix în moalele capului, mi-am bubuit dorințele cum se întâmplă cu frazele astea scurte și dese care populează acum o seară de joi. Între mine și seara de joi lucrurile nu se mișcă și nu-și vorbesc. Dar eu simt să caut.

Am plecat să mă caut. Când fac asta, merg să mă joc. Când nu mai suport, când mă apasă amintirile, când ploile se repetă și nu-mi lasă timp să-mi schimb hainele, merg să mă joc. Când mi-e dor de dorințele mele, când mi-e dor să fiu mic, merg să mă joc. Da, firește, pentru mine jocurile simple sunt cele mai bune, firește că mă relaxez cu

jocuri cu motociclete, firește că folosesc asta ca pe cel mai puternic calmant. Apoi merg să mă uit în oglindă să văd dacă pot să zâmbesc.

Am nevoie de asta la câteva zile, devin, uneori, prea emotiv după vremurile apuse dacă mă joc câte puțin în fiecare seară. De când am uitat ce gust mai au berile cu două cifre la număr, folosesc acest remediu prescris de domnul doctor Google. Nu am cum să uit ce mi-am dorit, nu am cum să cred că o voi avea. S-a îndepărtat prea mult de mine, cred că m-aș speria, sunt mai închis acum, mult mai nesigur, la fel de mult ca asta îmi lipsesc și convingerile, iar eu aveam lipit în cap gândul că oamenii care dețin o motocicletă sunt oameni care știu să riște, care fac din asta o artă și care se dedică pentru cauza asta. Eu par a avea prea multe gânduri împrăștiate pentru a merge pe o linie dreaptă.

Voi v-ați dorit vreodată o motocicletă? Ce credeți despre asta? Mulțumesc

8 gânduri despre &8222;Ieși afară din joc&8221;

  1. i had a scooter and i crash( la propriu, accident, m-a costat o saptmana de practica din studentia de arheolog, dar no…) so i wish for a chopper~rider
    Cateodata ne dorim, ne asumam dar nu putem sa ne asumam maximum „datorita” altora si altor circumstante, alteori ne dorim o asumare totala a dorintei, a destinului dar o proiectam si ne uitam la ea ca-n oglinda pentru acel „odata” va fi bine, va fi asa…
    Revenind la ideea de asumare si de „hora mare pe motoare” e strasnica ideea dar gandindu-ma si reproiectand motorul tau la nivel de dorinta in dorinta mea de arheologie pe care mi-am asumat-o, acum, privind back forward tin sa zic ca regret ca n-am facut altceva atunci unde as fi putut aduce mai mult din „dorinte” si putere de creatie..Mi-am asumat un vis de arheolog dar puterea Indiana Jones era doar in film, birocratiile, culisele, „piramidele” sociale la nivel de ajungere in domeniu m-a facut sa cred in ceea ce ai denumit frumos „bubuirea” dorintelor… daca mi-as fi dinamitat ideea as fi dat in afara sau la altceva mai curat la nivel de principii respectate si asumate apoi o viata intreaga…asa ca din partea unui „asumator” de dorinta consumata, vine o concluzie linistitoare…”uneori mai bine un vis”, imaginatia nu ne-o ia nimeni si cine stie paote cumva, candva vom mai deraia inspre sensul al bun al vietii !;)

    • super greu de pronunțat intr o directie saau alta dar mi a placut sa citesc ce ai scris, chiar mi-a placut mult.
      multumesc.
      am inteles ca esti aproape pe aceasi lungime de unda cu mine, imi place asta

  2. Imi plac motocicletele.
    Mi-au placut intotdeauna, dar dupa citeva „experiente” nu mai sint tentat.
    Imi plac in continuare, imi place sa le vad pe sosea sau pe teren, dar ma bucur ca sint fara mine.
    Imi plac si masinile.N-as putea spune ca mai mult decit motocicletele, dar cu ele ( masinile) am reusit sa fac tot ce mi-am propus, am reusit sa merg si sa ajung unde mi-am propus si in plus, nu ma ploua si nu ma trage vintul.
    Ei, am imbatrinit si sint mai comod.
    Dar stiu si pot sa visez si sa ma joc visind,in continuare, chiar daca nu-mi doresc.

    • sunt constient ca nu o voi avea, nici nu stiu cat mai mi o doresc, e greu de spus, stiu ca nu o s o am pentru ca nu mi-o permit si asta e greu de acceptat și ia timp mult
      o zi bună

  3. Eu am si avut una! Tata m-a cadorisit la majorat…apoi i-a dat pe nas, fiindca am facut o multime de nebunii cu ea, ca am circulat, la greu, fara permis… Legat de dorinta de A AVEA, ia un Sfat: NU inceta sa iti doresti, insa fara sa mai adaugi: „Stiu ca nu o sa o am pt ca nu imi permit!”, asta te duce inapoi, iar tu TREBUIE sa CREZI ca o POTI avea, caci, vorba unui amic increzator: „sint bani in UNIVERS”, doar ca tu le blochezi calea spre tine, cu „stiinta” ta…ca „Stii tu ca nu o s-o am pt ca…” gindind asa, nu faci decit sa-ti adunci carbuni aprinsi…Ca sa AI ceva, TREBUIE mai intii SA VREI SA AI!!! Hai, Rtz, gindeste pozitiv, NU DISTRUCTIV!!! Acum nu ai, dar MIINE poti avea…insa VIITORUL tau depinde in proportie f mare de GINDIREA ta de azi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s