Nu duce copilul la biserică

Bună dimineața. Vă rog, din toată inima mea, așa tristă cum e ea, ca mâine, când se organizează pe la toate bisericile manifestări istorico-religioase, să nu care cumva să lăsați vreun dascăl nebun din asta să vă ducă copilul la biserică, să asculte strofe de slovă pe pereți cu bani publici. Dacă totuși se întâmplă asta, aveți grijă să fie doar o singură dată.

Vă mai rog să nu vă bateți joc de viitorul copiilor dumneavoastră. Viitorul lor este, de fapt, tot ce aveți dumneavoastră pe lumea asta. Educația lui sau o parte importantă din educația lui ține de modul în care îl veți învăța să nu creadă în legende, de modul îl veți învăța, cu răbdare, cu pricepere, cu multă atenție, să aibă încredere în el și în dumneavoastră, educația ține de informația dată la timpul potrivit. Degeaba o va constata singur după 20 de ani, va fi prea târziu, iar noi știm asta.

Nu duce copilul la biserică. Educația ține de modul în care îl învățați dumneavoastră pe copil, acasă, ce este istoria, care sunt oameni, care sunt statele ce contează, care sunt orașele care au contat,care a fost rolul lor în existența noastră, ține de modul în care îi dați încredere, de modul în care îl ascultați, de modul în care îl primiți cu eventualele probleme, de modul în care îl învățați că ele se pot rezolva. Și asta nu se va face la biserică.

Nu duce copilul la biserică. Faceți din căminul dumneavoastră un loc sfânt și primitor, faceți din inima dumnevoastră, ca părinte, ca responsabil pentru o viață, un adevărat loc de rugăciune și ascultare prin ceea ce am spus mai sus. Nicio biserică din lumea asta nu îl poate învăța și educa dacă nu îi acordați susținere, dragoste și înțelegere. Pentru copil, dumneavoastră ar trebui să vă numiți Dumnezeu. Asta dacă vă pasă de el și de ce va deveni. Dacă va învăța că Dumnezeu îl va ajuta și că îl va asculta, atunci drumul va fi lung, tare dureros și anevoios.

Copilul are nevoie de familie, nu de biserica și sfinți. Are nevoie de lectură multă și serioasă, nu de cărți cu minuni. Are nevoie de compasiune din familie, nu de ajutor din cer. Să aveți mintea plină de înțelepciune.

Anunțuri

34 de gânduri despre &8222;Nu duce copilul la biserică&8221;

  1. Rtz, cu scuzele de rigoare ca ma bag in ciorba ta, imi voi exprima parerea mea, cu amendamentul ca, DA, parerea mea poate fi doar …o parere, si am sa spun ca: BISERICA este ULTIMUL BASTION care mentine si perpetueaza CUVINTUL lui Dumnezeu, este cea care ne mai tine pe drumul cel bun, care ne mai aminteste de PRINCIPII!! Cu micile ei racili (eu am scris si am scris destul de dur la adresa clericilor, la adresa mai-marilor Bor -referindu-ma doar la BOR, caci despre alte culte religioase nu mi-am permis sa vorbesc, nici sa iau atitudine impotriva „nastrusniciilor” celor care le conduc, fiindca NU STIU si nu ma bag unde nu-mi fierbe oala!!), caci, na, Biserica e condusa si ea de oameni, care au si ei lipsurile lor -eu le numesc „neputinte”-, totusi Biserica este un loc cu mult mai bun decit…CIRCIUMA, decit Pub-urile, decit Stadionele etc. Si, sa nu uitam ca acasa, copii au parinti care-s EXTREM de ocupati si ca, adesea, nu mai au timp de copii. Ati duce sau ati lasa copilul dus la Biserica este un lucru care va da roade in timp. Cu mult mai mult daca nu il duci/lasi la Biserica. Da, copilul are nevoie de familie, are nevoie de carti (nu de lap-top si feisbuc), de lectura (din Carte!!!, nu de pe tableta!!!), si DA, are nevoie de SFINTI, caci SFINTII ne dau repere de moralitate de..viata Sfinta, si copii au nevoie de Dumnezeu (caci nu noi sintem dumnezei, dar am putea fi!!!) si au nevoie sa stie ca DA, Dumnezeu ii va ajuta, DACA il vor chema, caci Hristos zice: „Fara MINE nu puteti face NIMIC!” Avem un CREATOR si ordinea lucrurilor in UNIVERS este clara. Orice dorim sa infaptuim, vom putea face si implini cu asistenta lui Dumnezeu, prin ..INGERI! Si-o sa-i gasesti in /la toate culturile/cultele/popoarele…

  2. Acum o sută de ani, nu e o figură de stil, e o măsură a timpului, bunică-mea era în clasele primare și duminica trebua musai să meargă la slujbă, să-i semneze Popa de prezență în carnetul de școlar. Și duminica, unchiul bunicii mele, care îi era și tutore, avea chef s-o ducă la film. Sau în parc. Sau la o grădină de vară, dimpreună cu mătușă-sa (nevasta lui, tutore și ea). Și bunică-mea era să aibă mari probleme școlare, că avea numai absențe la slujba duminicală. S-a dus unchiu la Popă și l-a-ntrebat: măi, părinte, care-i faza asta cu duminica? Adică noi să nu ne mai ducem la Grădină, să nu mai vedem un film, să nu mai mergem la Băneasa, c-așa vrei matale? Io zic să-mi lași fata în pace, că Duminica, și Dumnezeu preferă o plimbare călare, prin pădure, decât să stea aici, la-nghesuială, cu liota de copii.

  3. Şi atunci… unde să-mi duc copilul(din mine)? La discotecă, în cluburi sau să-l las în faţa televizorului, cu tableta într-o mână şi smartphone-ul în alta?

    Ai deschis aici un subiect în care mă bag. Cu totul. Simt că mă priveşte.
    Eu merg la biserică. Nu mecanic, nu fără să înţeleg ce se petrece acolo, nu fără să-mi fi pus întrebări şi nu fără să fi găsit răspunsuri. Nu m-a dus nimeni. Am fost chemată, în schimb. Şi când zic chemare nu mă refer la nimic mistic. Ci pur şi simplu aşa cum îţi chemi prietenii la un suc sau la un film.
    Şi m-am dus. Şi am găsit acolo liniştea care-mi lipsea în viaţa de zi cu zi. Am găsit o familie în care sunt întotdeauna bine primită. Pot veni cu orice problemă, cu sufletul încărcat, pot plânge şi pot râde. Nu e perfect, desigur. Nu vreau să îţi pictez o imagine idilică în care totul merge ca uns… cu mir.
    Spui că în familie trebuie să se desăvârşească educaţia unui copil. Nu e aşa. Pentru că nimeni nu îi învaţă pe părinţii noştri să fie părinţi. Dărămite zei sau semi-zei. Că nu-s. De exemplu, ce s-ar întâmpla dacă un copil l-ar considera dumnezeu pe un tată care-şi bea minţile şi o bate pe mama lui? Sau dacă tot acelaşi părinte i-ar spune în fiecare zi că nu e bun de nimic, că nu ştie să facă nimic, că a fost o greşeală, că n-a fost niciodată dorit? Scuză-mă, dar pe un astfel de om nici părinte nu pot să-l numesc, dărămite dumnezeu. Şi sunt mulţi astfel de pseudo-părinţi care se cred mari zmei.
    Da, tocmai în biserică înveţi că problemele tale se pot rezolva, că nu trebuie să deznădăjduieşti. Desigur, nu îţi pică nimic din cer de-a gata. Să nu fim absurzi. Dumnezeu îţi dă, dar în straiţă îţi pui singur. Dacă n-ar fi fost biserica, implicit părintele meu duhovnic, să-mi călăuzească paşii, n-aş mai fi aici. Pentru mine, a funcţionat ca o supapă. O gură de frumos într-o lume urâtă.
    Am învăţat să cred. Să cred că eu pot trăi frumos şi altfel decât am văzut în familia mea. Am învăţat să sper. Să sper că eu pot fi altfel. Ceva mai bun. Am învăţat să iubesc. Cu inimă plină. Şi încă învăţ. Pentru că în biserică, lecţiile nu se sfârşesc niciodată. Pentru unii dintre noi, biserica a fost şansa vieţii.
    Permite-mi să reformulez: Copiii au nevoie de familie şi de sfinţi şi de Dumnezeu. Copiii au nevoie de modele. Şi între Pamela Anderson şi Maica Domnului, e clară alegerea mea. Bine, comparaţia e una tâmpită. Ştiu.
    Dacă nu îl înveţi pe copil despre Dumnezeu care e Iubire, atunci despre ce să îl înveţi? Ce ar putea exista mai frumos decât atât? Despre toate celelalte lucruri urâte îl învaţă societatea. Şi eu ce fac pentru a-l proteja? Îl învăţ istorie? Sigur, pentru că e plină de „frumuseţi” şi asta îl va ajuta. Îi va plăcea să ştie că oamenii s-au războit şi că se vor război mereu şi atunci va ajunge la concluzia că poate acesta este şi rolul lui pe lumea asta. Ceea ce e total neadevărat. îl voi învăţa despre zgârie-nori şi despre New-York, dar aş prefera să nu le ştie foarte devreme. Îl voi învăţa geografie, cu siguranţă. Îl voi învăţa medicină şi fizică cuantică şi multe altele, pentru că nu vreau să cresc un copil ignorant. Dar nu îi vor folosi la nimic dacă nu îi vor vorbi niciodată despre Dumnezeu. De aceea îi voi spune întâi de Dumnezeu. Îl voi învăţa ceea ce ştiu eu mai bine, iar ceea ce nu ştiu, vom învăţa împreună.

    Biserica nu e o instituție publică, adică nu e gestionată de Statul Român.
    Potrivit Legii 489/2006: „Sprijinul de la bugetul de stat asigură doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical al cultelor religioase.Statul român nu finanţează opera social-filantropică şi cultural-educaţională pe care Biserica Ortodoxă Română o desfăşoară în beneficiul unor categorii defavorizate din societate.Sumele primite de la stat sunt relativ mici, întrucât reprezintă doar 0,2% din bugetul de stat.”
    Nu ştiu ce ştii tu, dar bisericile nu sunt făcute din banii unor oameni care nu şi-au dorit asta. Şi nici nu se întreţin din banii statului.
    În schimb, sunt alţii care jefuiesc cu toate mâinile şi cu picioarele, dacă ar putea. Să scrii şi despre ăştia.
    Şi încă ceva. Să nu pui semnul egal între BOR şi Dumnezeu. Sau între Dumnezeu şi Papa.
    Să nu uităm că suntem cu toţii oameni şi că e pur şi simplu absurd să pretinzi că sunt dumnezei.

    • eu sunt un om mic, foarte sensibil, mai sensibil decât crezi și recunosc faptul că m-a impresionat ce spui. mult. mi-a plăcut ce ai spus, mă inspiră ce spui.
      dar
      cred cu tărie că biserica trăiește din banii statului adică ai noștri. da cred. imi asum. cred cu tărie că biserica cere tae pe care nu le intelege. eu, unul, nu cer nimic de la biserica. nu vreau decât liniștea și să nu-mi ceară taxe. eu, ca individ, nu le plăti la fel cum nu pot plăti nici impozitul pe an la primărie pentru că este așa mare. stii ca biserica primește mult peste 0.2 din buget prin măsuri speciale. biserica nu are nicio legătură biserica cu dumnezeu. eu nu am spus nu vă apropiați copii de dumnezeu, ci nu va duceți copii la biserica.
      nu știu unde să fie duși copii, habar nu am

      • Din moment ce spui să nu ducem copilul la biserică, trebuie să oferi o alternativă.
        Dacă te preocupă banii bisericii, ce şi de unde, îţi propun să ţii contabilitatea, pentru o vreme la o biserică. Măcar să încerci. Să vezi de unde vin banii, de unde nu vin, câte cheltuieli sunt şi altele. Cum trăieşte preotul respectiv. Dacă îi ajung banii să-şi întreţină familia.
        Nu mă refer la biserici de categoria a-I-a, pentru că alea o duc bine. Sau aşa cred eu. Mă refer la biserici din munţi, din sate uitate de noi, cu oameni cărora tot ce le-a mai rămas e credinţa în Dumnezeu.
        Când spuneam să nu pui semnul egal între BOR şi Dumnezeu, m-am referit la oamenii care stau acolo în frunte şi fac ce numai ei ştiu ce fac, sper că binele. Nu-mi permit să judec modul de organizare sau pe ei.
        Ceea ce înseamnă credinţa, de fapt, şi ceea ce fac oamenii astăzi din ea sunt total în antiteză. Şi eu sunt dezgustată de modul în care se comportă oamenii, aşa-numiţi credincioşi când se sfinţeşte apa de Bobotează, de exemplu. Dar asta nu îi ştirbeşte apei sfinţite puterea. Înţeleg că poate fi descurajator, însă.
        Cum să nu-mi duc copilul la biserică duminică de duminică şi să nu îi permit să ia contact trupesc şi sufletesc cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtăşanie? Cum să nu merg eu, dacă îmi face atât de mult bine? Desigur, somnul e dulce, mai ales duminica dimineaţa, dar fac un efort. E doar o dată pe săptămână. În restul zilelor, vine Dumnezeu la mine acasă sau la facultate sau pe stradă, oriunde sunt eu şi-L pomenesc, El vine. Însă o dată pe săptămână, fac un efort şi merg eu la el. Nu pierd nimic. Câştig mult, însă.
        Sunt curioasă ce experienţă ai avut tu cu biserica sau dacă ai văzut doar prin vitrină.
        Măcar vorbeşte-i copilului tău despre Dumnezeu şi că atunci când simte că l-ar fi părăsit sau uitat, şi i se pare că nu-l mai găseşte în sufleţelul său, există un loc unde Dumnezeu este mereu: în biserică. Dar te rog eu, nu-i vorbi despre BOR. Va avea timp să afle.

      • nu i vorbesc despre bor, despre biserica, poate despre un spirit , despre iubirea de care spui tu.
        dacă ceea ce faci, crezi că îți face bine, atunci mergi în continuare iar copilul e al tău, deci responsabilitatea și controlul ei pentru copilul tău sunt în mâinile tale.
        am intrat când eram mic în biserică, nu știam ce înseamnă, acum știu, rămân cu părerea mea. nu există niciun ajutor pe lumea asta. lumea asta nu are nimic dumnezeiesc, din păcate, și îmi asum ce spun, este făcută doar din bani 😦

  4. Mie mi-ar place să te văd cum scrii o antiteză între bisericisme și cardurile de sănătate:) Și iar te întreb, înțelegi misticismul comentariului meu? Că parcă simt iz de contradicție între ce simți de fapt.

    • nu scriu, pentru că nu le tolerez pe niciuna. deloc, deloc.
      nu înțeleg de unde până unde misticism în ecuația asta. poate nu înțeleg că s prost, asta e în regulă
      dar se poate să nu înțeleg și pentru că nu are niciun rost termenul

      • misticismul se referea la comentariul meu îmbârligat pentru un ochi neavizat. dar dacă nu tolerezi nici una, poți te rog să îmi explici de ce, la nivel de concepție, ești împotriva cardurilor de sănătate? Eu aici vorbesc de o legătura cam șubredă dintre două din articolele tale…

  5. Ratzone, o să-ți cam iei castane cu articolul ăsta. Subiectul e delicat. Nu l-ai tratat cum se cuvine. Tușe prea groase Ton imperativ… Fără supărare!
    O să rezum, din memorie, întrebarea pe care i-o pune Umberto Eco unui anume cardinal, Carlo Maria Martini, într-o corespondență polemică între cei doi:
    – de ce ar fi codul moralei laice mai prejos decât cel religios? să nu minți, să nu furi să nu ucizi etc…
    Ba, mai mult, cu ce ar fi mai prejos un om fără aderență manifestă la vreo religiem care nu păcătuiește din convingere personală, pentru că are o axă BINE-RĂU care îl ghidează în viață, față de un fervent credincios, care nu păcătuiește de teama pedepsei divine?

    Părerea mea e că a duce un copil la biserică miroase a dresaj spiritual. Să fim serioși! Chiar și un adult deslușește cu greu sensul propozițiilor, adică ce-a vrut să zică popa când citea evanghelia, cu topica aia îmbârligată și întrerupt veșnic de doamne miluiește-le corului. Un copil nu pricepe absolut nimic. Se plictisește. Pierde timp.
    În alea 3 ore de slujbă duminicală, părinții ar putea să-l inițieze în codul elementar al moralei și al bunei creșteri. De ce nu e bine să minți. Pentru ”avansați” – Care e diferența dintre minciuna păcătoasă, gratuită și minciuna convențională. 🙂 De ce trebuie să punem mâna la gură când tușim sau strănutăm. Cine salută primul la o întâlnire. De ce să nu-i administrăm pisicii un șut în burtă când nu ne vede nimeni. Chestii de-astea. Încet- încet, copilul învață să se comporte dumnezeiește! 🙂

    p.s.: să-i spunem prietenului Chihaia, cel cu misticism în comentariul său, că infinitul verbului referitor la plăcere e ”a plăcea”, prin urmare condițional optativul e ”mi-ar plăcea”? 🙂

    • saru mana,
      mi-am luat deja, dar e bine,, subiectul e delicat, corect, l-am scapat din mana, i-am indepartat sensul sau unghiul
      dar eu stiu ca am fost bineintentionat si articolul, desi slab dezvoltat și, aparent, neterminat, s-a citit. asta ar trebui sa fie de bine.
      popa nu are nici el habar de ce citeste acolo. nu ii pasa. termina slujbele, isi ia partea d bani și merge la baut la restaurant sau unde se simte el bone, in club sau la lautari, acesta este popa de care copilul trebuie ferit. acesta este popa pe care il asociez cu biserica.
      nu, nu-i spunem domnului, am vazut de prima data, sunt convins ca el mi-ar fi spus. eu nu am de ce sa ma feresc de greseli, nu am nicio calitate, sunt un simplu ceva, ca meserie si scop pe lume n-am, asa ca daca as gresi, ar fi foarte bine, mi le-as asuma, nu mi-ar cădea niciun grad, pentru că nu am 🙂

  6. Îmi place articolul ăsta, mult de tot! Și consider ca dacă tot ai decis sa faci un copil, trebuie sa iti asumi și faptul ca duminica e o zi libera și ar fi bine sa mergeti împreună undeva. Când eram mica, mama m-a dus prin toate teatrele din oraș, am văzut o groaza de expoziții și țin minte majoritatea plimbărilor prin parc. Și a fost frumos, și cumva am crescut iubind arta, cărțile, fie și citite pe laptop. Am învățat din cărți și din educația oferită de părinți ce e bine și ce e rău, ce ne face pe noi, oamenii, sa fim umani. Biserica nu m-a educat, nu m-a crescut, și totuși sunt un om normal. Argumentul ca biserica este necesara în dezvoltarea și educația unui individ pentru mine nu este plauzibil. Și când voi avea copii, le voi explica ce e bine și ce e rău fără ai traumatizat cu povesti despre focurile iadului.

    • iti multumesc mult
      mi a placut cum ai avut copilaria, m a incercat un sentiment de gelozie si poate de invidie, dar de bine
      daca iti place, atunci se rezolva cu un share
      merci frumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s