Dependența de Suits

Bună ziua sau seara sau ce o fi la momentul dumneavoastră. De șase ore mă gândesc ce să scriu, de șase ore întregi, pline, rotunde, amăgeli de viața șubredă. M-am gândit să vă scriu despre Suits, serialul american care mie îmi dă dependență nervoasă, care mă face să-mi rod unghiile de frustrare că mult va mai trece până la următorul episod. Aseară am văzut episodul 11 din sezonul 4 pe care îl așteptam de anul trecut trecut. A fost bun, a fost foarte bun. M-am gândit să iau serialul de la capăt pentru că e mai bine scris la început sunt personajele mai deschise, mai nesigure, mai incerte, am renunțat apoi, am stat, din nou, cu ochii pe pereții, timpul a fost ca un bețiv stângaci ce crede că va ajunge și de data asta acasă.

Dacă vă rătăciți pe aici să mă scuzați că nu pe masă subiecte mai bune, că am stricat un pic stilul dar e o perioadă în care încerc să-mi dau seama, o perioadă în care am scos un nou blog și e atât de nebun încât e praf, eu l-am numit un blog blestemat. Da, a fost bine cât am văzut Suits episodul 11 din sezonul 4, am mai uitat, am trăit replicile alea tăioase, grele, calitative ca și cum a r fi fost ultimele sau ar fi fost scrise de mine. Da, fac asta, vorbesc în mine ca într-o oglindă și totul e alb numai vorbele sunt negre când ies din mine și mai scot fum ca să îmi spună că încă nu sunt moarte. Da, trăiesc în mine când mă gândesc că aș putea scrie scenarii de asemenea importanță

La fel mi se întâmplă când văd Umbre. Cred că aș fi scris și eu o replică acolo și-mi vine mereu să le trimit o reacție, un text, un dialog celor doi scenariști ai serialului, Bogdan Mirică și Igor Cobileanski, și să le spun că există unu la capătul lumii, la capătul satului care poate simți și scrie. Apoi îmi dau două palme și mă trezesc. Prostule. Mă iertați, vă rog, că am aberat aici.

12 thoughts on “Dependența de Suits

  1. Auzi? Ești bun la dialoguri? Ia dă-ne un demo. Fă-te că scrii o scenă dintr-un oarecare film pe care nu l-a făcut nimeni și nici n-o să-l facă.
    Un dialog de-ăla brut, cu ”zic”, ”zice”, fără ”în vremea asta soarele se pregătea să apună, ferestrele blocului de peste drum luaseră foc.”
    Înțelegi ce vreau să zic?

    • -de ce nu e gata cafeaua? de cate ori ti-am zis ca n am timp saptamana asta ca vine alex sa ma ia
      -stai ca am ramas fara cafea. dar ce ma alex e gravida si nu poate sa stea zece minute. ma duc sa-i arunc doi le pe geam ca si asa vreau sa i multumesc pentru ce mi-a facut nevasta sa la coafor
      -dar ce ti-a facut? am nevoie de cafea. du-te și ia
      -suna l pe alex sa ia
      -bai vezi ca alex e prietenul meu. nu e un valet. nu te razbuni pe alex pentru ce ti-a facut cora
      -du-te ma și ia cafea. nu mai ai bani de ieri. ai trecut pe la ma-ta iar și i-ai luat de mancare
      -daca mai zici de mama il sun pe alex sa ia cafea
      -uite ca a venit acum trebuie sa plec și daca nu-mi merge astazi bine la munca se duce filmul din seara asta
      -si eu te iubesc prostule

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s