De ce aș face lansare de carte

Bună ziua. Mi-a trecut asta prin cap după ce am scris pe facebook despre cum vă rog eu , așa micuț cum sunt, să nu mai povestiți în poezie, să o lăsați directă și vie, să lăsați detaliile, căci, în poezie, puterea nu stă în detaliu. MENȚIONEZ că asta este, strict, părerea mea. Puteți să aruncați cu roșii dar să țintiți înspre pământ căci eu sunt micuț.

Apoi mi-a venit în inimă ideea că este o onoare să citești poezie. Apoi inima mi s-a amestecat cu mintea. Din asta a rezultat că este o dublă onoare să-ți poți citi poezia și că este frumos să poți face asta asta în cadrul unui eveniment care îți poartă semnătura. Sau dacă nu e numai semnătura ta, mai sunt și altele care sper să fie de bun augur pentru eveniment.

Deci, pe scurt, simt că aș face lansare. Până acum nu voiam pentru că îmi era teamă, îmi era rușine cu mine, credeam că nu pot scoate capul din pământ. Astăzi simt că aș avea marele curaj de a-i invita și pe foștii colegi din facultate și că, dacă ar veni, n-aș ține capul în pământ. Dar eu mă răzgândesc cel mai repede. Poate de data asta va fi altfel. Până la noi idei cred că e de ajuns pentru această oră. Cu bine

10 gânduri despre &8222;De ce aș face lansare de carte&8221;

  1. Nota: cand lansezi o carte pe piata trebuie sa ai urmatorul proiect literar in lucru sau cel putin in cuget si simtire. Daca ai mai mult material de creatie, poti face o selectie justa si volumul este mai consistent, asta in poezie. In cazul prozei, daca lucrezi la cald, la prima mana cum s-ar zice, ar fi nevoie de un timp de gandire pentru dospire si rumenire. In ambele cazuri succesul este garantat!🙂

  2. regret doar că eşti departe, altfel… ştii, aştept să apară cartea.🙂
    şi cred aidoma ţie despre povestitul în versuri (pe care el îl numesc versificare)

  3. N-am citit din postul ăsta decât ultimul paragraf, fiindcă iar te dădeai mic în primul…
    Foștii colegi din facultate sunt niște străini cu care nu ai nicio legătură.
    La prima mea lansare de carte am invitat, pe lângă mulți prieteni vechi și mai noi, și cunoscuți simpatici, și persoane cărora la datoram un răspuns la ce făcuseră ele pentru mine. Am invitat-o pe Erika, tipa la care mă tund, dar nu fiindcă a absolvit nu știu ce facultate de marketing, ci fiindcă ne place aceeași muzică, și pe Nicol, cosmeticiana care îmi smulge părul de pe picioare fiindcă are un iubit ZEN și o casă ZEN și o viață ZEN, și zenii percep lumea de la orice nivel, fie el și ZERO, în stl ZEN. Și n-am invitat posibili invitați, invitabili, fiindcă nu-mi place să plictisesc o lume cu care n-am nimic în comun.

  4. fa lansarea pentru ca meriti, dar numai daca te face sa te simti bine; iar daca va fi in Bucuresti as veni si eu pentru un autograf de la unul dintre cei mai talentati pesimisti – autocritici oameni pe care ii cunosc, daca ma pot exprima astfel.

  5. Nu ţi-am citit postarea despre povestitul în versuri, deci nu ştiu exact la ce te referi, dar…
    Iliada şi Odiseea nu sunt, în esenţă, poveşti în versuri? Sau Ţiganiada?🙂 Şi nu sunt frumoase? Nu sunt frumoase poveştile scrise în versuri de Eminescu şi Coşbuc?

    • sunt opere de arta. DA, DA. poate m-am grăbit un pic cu postarea aia dar prea mulți cum faceau chestii banale și pun asta sau numesc asta poezie. nu are scânteie, e statică, chestia asta de văd că se face, mai bine să mă înșel eu decât să scrie unii apreciați poezie slabă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s