Mai bine dansăm decât să trăim

Bună dimineața. Mă rog, cred că fi dimineață când veți citi acest articol. Știți care este problema câteodată? Te pui seara pe pernă și vrei ca toate simțurile din ființa ta moleșită să adormi. Doar atât. Nice and easy. Vrei să adormi și să nu te mai gândești la nimic, de fapt, ai nevoie să nu te mai gândești la nimic măcar pentru o seară. Și încerci din toate puterile, te dai pe toate părțile, dar somnul nu ți se așează pe inimă. E ca o pasăre care nu mai vede demult fereastra ta și zboară constant în jurul ei. Doar tu o vezi, numai că ea nu știe că o strigi cu disperare.

Și începi să te gândești la tine, la ce nu merge, așa cum faci mereu, ești pe deplin conștient că dacă era ceva care să meargă bine la tine nu mai era nevoie ca acum să te trezești și să scrii asta. Și atunci te uiți pe net la ce mai fac alții în viață, la cum sunt ei liberi, la cum își fac ei pasiunile, vrei să furi din asta, te uiți la cum trăiesc alții prin ceea ce fac copii lor, prin ceea ce face fiecare membru al familiei. De la un timp am obiceiul să cred că orice familie reușește să facă un plan, mai devreme sau mai târziu, reușește să găsească o cale de scăpare, evadează, face un plan suficient de bun încât să creadă în ce îi motivează.

I-am spus mamei mele că dacă nu faci cu plăcerea munca ta, o faci degeaba, că niciodată nu-ți va ieși, Cred cu tărie că dacă faci munca sau activitatea ta cu plăcere, atunci ai mari șanse ca ceea ce faci să fie artă, să fie un mod de viață în sine și un mod complet de a privi lucrurile. Să zicem că dansezi, că de asta am scris în titlu , să zicem că ai șansa de mic să faci dansuri copii incepatori și apoi continui cu asta și poate undeva în lumea asta e și locul tău. Nu cumva ai reuși să faci din asta o artă? Cum ar fi oare să fie așa?

E tragic că nu mai avem forță și timp să ne mai întrebăm și că facem prea puțin sau uneori deloc din ceea ce ne dorim. Ne dorim să alergăm, să dansăm, să cântăm și ajungem la Mega Image pentru că nu ne-am născut în locul potrivit și nici n-aș știut când să fugim, nici n-am știut unde să ne antrenăm sau să luăm lecții de alergat, de dansat și de cântat. Ne-am rătăcit de parcă am fi avut de trăit nouă vieți și aveam nevoie de experimente. Și tot vrem să dăm odată timpul înapoi ca să avem șansa să învățăm la locul potrivit și la timpul potrivit ce ne face plăcere cu adevărat pe lumea asta și unde să mergem pentru ca asta să nu mai fie doar un vis. Ce bine sună asta în scris…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s