Cât consumă advertorialele din OM

Bună seara. Da, m-am gândit să vă spun despre cum tocesc advertorialele creierul, mușchii, inima și omul, în toată splendoarea creației sale. Să facem o scurtă precizare: articolele plătite prost, adică cel mai prost din curtea școlii, se numesc advertoriale. Articolele publicate pe bloguri plătite normal, adică în funcție de cât valorează textul, de cum este scris, de cât implică autorul, mă rog, sunt foarte multe de spus dar nu insist, poartă numele de campanii. Orice om care scrie o comapanie pe blog o face pentru un scop decent, pentru un brand care se respectă, pentru un brand cu cifre foarte bune, o face cu lejeritate, nu cu consum, își permite să-ți îngrijească o săptămână iar la sfârșitul ei să scoată un text fain, citit aplaudat cu care se mândrește și brandul respectiv și autorul.

Chestia este încordată. Actul de a scrie este, în sine, dezonorant iar aici contribuie și concursurile în care un autor, dacă are un pic de noroc invers, poate să nu se aleagă cu nimic cam vreun an de zile. De fapt se poate alege cu faptul că nu îl va mai citi nimeni, risc pe care nu i-l plătește nimeni. Se merită? Absolut NU. NU există șansa de a scrie despre chestii faine, pentru că ele aparțin dintotdeauna A-listerilor iar aceștia chiar știu să monetizeze acest mod de advertaising. Nu e vina lor, doar meritul fiecărui om în parte care nu a făcut altceva decât să își mențină poziția și prestigiul. Apropo de prestigiu, vă spun că el are o soră mai ușuratică ce poartă numele de popularitate. Replica este din Birdman.

Advertorialele, așa cum le-am definit mai sus, mănâncă mult din om, cam de vreo cinci ori mai mult decât oferă. Este un risc asumat dar nejustificat. Pe scurt: este o chestie ce funcționează pe durată scurtă, asta până nu apucă în totalitate să taie în linii subțiri corpul și mintea autorului de butic, apoi nu mai merge, nu mai e forță pentru astfel de chestii la care el, autorul, observă că este în aer. Acesta este adevărul. Și mai ales e cazul să știți asta: textul unui advertorial nu ajută la nimic. E o formă de a minți. E o formă legitimă a lor de a păstra pe site-ul nostru linku-urile către produsele lor. Dar asta nu va mai funcționa. DE CE? Pentru că cine îmi va cere un advertorial neplătit, va primi de la mine o ofertă pentru ca linkul său să apară o lună la mine pe blog. Discuția asta nu o mai continui pentru că este dureroasă. Foarte dureroasă. Take care.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Cât consumă advertorialele din OM&8221;

  1. Sinceră să fiu, ocolesc advertorialele. Mi se par minciuni plătite. (Înțeleg că nici măcar plătite nu sunt!) Dacă, întâmplător, cineva pomenește însă de un loc, un produs care i-a plăcut, l-a satisfăcut, atunci poate devin interesată. Un advertorial bun ar trebui să fie scris ca și cum AI IUBI produsul ăla.

    În altă ordine de idei… Ai în blogroll două bloguri speciale, trecute sub eticheta ”colegi”. Sper că e vorba, în cazul fetei, Ioana, despre colegi de școală generală, nu de facultate, pentru că am trecut pe blogul ei (blogul băiatului Florin e sufocant aranjat în pagină și n-am avut răbdare să) și mi-au căzut ochii pe următorul paragraf:
    ”Dacă te-aș lega la ochi și te-aș pune să ajungi acasă de la o distanță oarecare cum te-ai descurca? Ai știi fiecare bordură, fiecare trecere de pietoni, ai știi fiecare pom unde e și fiecare denivelare? Sau te-ai împiedica de 100 de ori?”

    E de înțeles că, după ce am citit de două ori la rând ”ai știi”, am fugit de-acolo unde-am văzut cu ochii. 🙂

    • e bine să le ocolești. și da, e despre a iubi produsul. dacă ți se dă 200 de euro pe un text și timp mare să-l faci și libertate și mai ales ocazia de a pune cuvinte de legătură pe ancoră, e clar că produsele de doi lei ies din ecuație, și atunci totul se rezolvă de la sine.
      Dragă doamnă, florin și ioana mi-au fost colegi la facultate, nu știu de ce u rămas blogurile în blogroll. ambii sunt foarte bine. și mai presus de asta, sunt super inteligenți. ioana predă la snspa deja. e foarte tare TARE tipa, e printre cele mai desăvârșite colege pe care le-am avut. ea a terminat și snspa-ul. Nu se prea ocupă de blog, de ce ar face-o?

      • Bine, și asta scuză infinitivul ”a știi”?
        Eu zic că nu.
        Zic că e o colegă oarecare. Nu trebuie să se afle pe lista de colegi pe care ne putem baza, dacă nu din alt motiv, măcar din jenă: că nimeni n-ar brea să fi coleg cu ”ai știi”.
        Și orice argument în plus e în defavoarea ta.

      • eu zic că face ceva important. nu e vorba că mă bazez, sigur nu mă mai ține minte, sper să nu mai mă țină minte. recunosc că nu am înțeles partea cu orice argument e în defavoarea mea?
        știu că orice lucru e în defavoarea mea, dar la ce vă refereați mai exact?

  2. La faptul că fata nu știe reguli elemnetare de gramatică. La ce dracu să mă fi referit?!
    Și dacă nu știe reguli elementare de gramatică, nu are ce căuta în niciun blogroll. Nu doar în al tău. Și dacă nici acum nu înțelegi ce zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s