Sunt contra concursurilor de debut

Mai am o știre devenită subiect de facebook. La fiecare interval, nu de timp, că, parcă, e pleonasm, se mai arată-n cale o editură izbăvitoare care dă târcoale, cu tact și diplomație, așa cum îi șade bine, scriitorilor aflați la început de drum, nepublicați, necălăuziți, care n-au intrat în jocul asta malefic al scriiturii organizate dar cred că sunt autori geniali și au ceva de spus și trebuie ca lumea să audă de ei. Poate că sunt buni, poate că suntem buni, poate că sunteți buni dar adevărul este că nu contează. Niciodată n-a contat. Acum o să ziceți că editura nu are de câștigat nimic. Poate că așa este. Eu am impresia că lucrările cele mai bune trimise de debutanți sunt rătăcite în buzunarul unui jurat obscur dintr-un cartier umbrit al scriiturii noastre aflată într-o indecizie excelentă.

Sunt contra concursurilor de debut. Sunt contra lor trup și suflet și inimă și minte și brațe și picioare. Nu vreau ca 1000 de autori buni, răi, agramați, grozav de artistici, geniali, penibili să trimită operele lor editurii care le promite. Acum e mai greu de scris ce le promite. Poate un volum, poate o șansă la afirmare, poate un loc la o masă de scriitori. Toți autori care visează să scrie cred că vor deveni faimoși precum Mircea Cărtărescu. De asta se apucă, toți cred că sunt buni, toți vor să se afirme, paradoxal, într-o industrie care scoate pe bandă rulantă anonimi și săraci. Acesta este adevărul și dacă veți arunca cu ouă, cu pantofi sau cu periuțe de dinți în mine, nu mă voi feri.

Asta cu a deveni faimos și a câștiga bine e la fel ca aceea cu cei care se duc la jurnalism. Ei nu vor să meargă să scrie pentru o publicație mizeră de pe urma căreia să nu își poată plăti rata la bancă, ci vor să ajungă pe sticlă, vor să fie Andreea Esca sau Simona Gherghe sau în cel mai rău caz vor să fie vocea de la radio. După un timp, ajutați de realitate, își dau seama ce eroare au avut în cap. Și autorii de cartea nouă, cei care trimit manuscrise la debut acum, la editura izbăvitoare, văd, după un timp, că sunt anonimi și săraci și se duce naiba totul și mai văd că Andrei cu Suge-o Ramona este cel care culege laude și vinde, asta o dau în scris aici și acum, cât vând toți autorii noi la un loc. Deci ce credeți???

24 de gânduri despre &8222;Sunt contra concursurilor de debut&8221;

  1. Sunt de acord cu tine. Dar, știi, uneori chiar mai e nevoie să „profiți” și de șansa asta. Cine știe? Poate-poate.

    Știi cum e vorba aia? Prostul în viață reușește. De ce? Are curaj și nu gândește pe termen lung.

    • mi-a plăcut super tare mult super super super vorba ta.
      e dreptul tău în totalitate
      eu am văzut că insistă unii cu debutul lor și trebuia să vină replica asta a mea. așa am crezut că e normal

  2. Eu cred că trebuie să profiți de orice șansă pentru că nu poți ști cui și cât de mult îi va plăcea ceea ce ai scris și poate devii mai faimos ca Mircea Cărtărescu. Dar, într-adevăr, așa cum s-a spus și într-un comentariu anterior, publicitatea este totul.

    • eu am aflat suficient dsp ea și în afară de faptul că activând cumva în ea, ai bani, nu văd un motiv pt care să o îmbrățișez. pt că nu am avut deloc bani, am trăit și fără, deci refuz publicitatea, deci refuz ideea asta. nu vreau să mă judece un x și un y care cere trei sute de euro să citească poezie la botoșani, mi se pare de tot rahatul. și nu-mi dau vorbele pe judecata lui
      poate greșesc
      dar era mai rău dacă nu aveam o părere

  3. părerea mea o ştii. din scris nu s-a îmbogăţit nici măcar eminescu (deşi el a fost făcut poet naţional de călăii lui după ce i-au închis gura). iar în concursurile astea de debut poate fi şi un soi de ruletă rusească.
    şi la ce mă refer: uite, de pildă la scrisul în doi. am câştigat o menţiune astfel, cu o poezie scrisă în doi, şlefuită pe ultima sută de metri, răsucită şi răs-răsucită aşa. crezi că juriul s-a prins că eram doi autori?😀
    nu am luat premiul cel mare şi nici nu am cedat drepturile asupra poeziei (am întrebat asta foarte clar înainte) iar premiul l-am donat…
    acuma, la nivel personal, egoist dacă vrei, eu scriu, mă scriu. acum sunt în etapa în care îmi doresc să nu public niciodată.🙂 doar să scriu, să mă scriu, mai bine, mai prost, după toanele muzei.

    • după ce mă calmez cu medicamentul, pauză cu publicatul, mai stăm mai reflectăm, nu vreau să fac bani din poeize doamne nuuuu, vreau doar să mi-o pot permite, adică să mă coste cât pot să-mi permit
      juriul habar nu are. știe doar cine trebuie să câștige și dacp e cineva cu vreo imagine ca să mai câștige de pe urma ei/lui

      • ştii, de fapt eu vă admir pe voi, cei care aveţi curajul publicării. de-ar fi să mă decid vreodată (ceea ce nu este cazul acum) nu m-aş da veci pe mâna unei edituri. ba chiar aş da cartea degeaba, cui şi-ar dori-o. dar… deocamdată refuz până şi gândul ăsta. nevermoore!
        medicamentul însă îl aştept cuminte, cuminte.🙂

      • da, poate fi interpretat şi aşa. eu îl asociez cu un fel de nuditate pe care momentan nu vreau să mi-o asum.🙂 gândul că cineva s-ar putea întreba: „ce-a vrut să spună autorul?” mă deprimă instant (îmi aminteşte de o altă nefericire: critica literară)

      • am zambit la critica asta. eu vreau să uit că trăiesc zeci de oameni făcând asta. dacă pe lumea asta ceva/cineva e neproductiv, acela este criticul de orice fel, plătit pt asta
        oare cum or dormi aștia noaptea??? cred că bine că lipsă conștiință

  4. De ce se vinde „suge-o Ramona”? Foarte simplu, din acelasi motiv din care se vand manelele. Imi vine sa scriu „manelele proaste”, caci nu vreau sa supar pe nimeni, poate pentru unii manelele sunt universul lor muzical, insa pentru mine sa zic „manea proasta” ar insemna sa folosesc un pleonasm in plus. Ne-am prostit si de asta cautam sa cumparam prostia. Da, o cuparam, de parca nu avem destula prostie proprie, mai dam bani si pentru prostiile altora. Totusi, pana la urma, sunt total rece fata de reusitele unora de genul. Nu m-am gandit sa scot bani din placerea mea de a-mi insira gandurile. Sunt inca „mica” in breasla asta. Poate cand voi creste, ma voi strica si eu….:/

    • nu cred că te vei strica. asta o ai sau nu o ai. nu merge cu scrierea de comerț dacă acum acum scrii de suflet. nu merge.
      eu nu citesc așa ceva, ramona adică, eu nu ascult andrei.
      da, e vorba de prostie pură, de acord total

  5. Apropos de Edituri, observ pe Feacebook, de ceva vreme, vreo doua-trei care nici nu exista in realitate (nu sint inregistrate la Camera de Comert a Ro, deci nu platesc taxe la stat, dar..isi fac veacul printre…poeti -cu precadere-, care dau like-uri la greu si-i gratuleaza pe asa-zisii patroni ai editurilor celor carora inca nu am sa le dau numele… Am vazut chiar 4-5 carti publicate, de curind, chipurile la Editurile X si Y!!!. Editurile sint o chestiune inventata de niste BAIETI DESTEPTI care stiu sa-ti ia banu` ca sa te…publice, pe banii tai evident. Sint si edituri care te publica pe banii lor dar e greu sa accepti PROPUNERILE lor ofensatoare, caci nu-ti ofera pe un exemplar (de proza< la poezie nu stiu care-i treaba) nici macar de-o Eugenia!!! Si da, sint si edituri ale unor Asociatii care au incasat ceva bani Europeni si mai publica ele asa ca de ochii lumii, dar dracu stie pe cine anume publica…se publica ei intre ei…nevasta scriitoare, sotul editor, amindoi patroni de Asociatie…cultural-socio-umana..bla…bla…Si, evident, criticul/recenzorul la purtator, la pachet ca si el e om si da bine la public…!!! Acum, pt cine nu stie, intre Edituri si Librarii este un lant al slabiciunilor, ca..daca nu publici printr-o Editura, Libraria nu-ti primeste cartea la vinzare. Si asta incepind de la ELEFANTUL mastodont, la Depozitele (si ele tip mastodont) de Carte, la umilele Librarii de Cartier. Stiu pt ca eu am 4 carti publicate in regie proprie, si chiar dc pot emite factura catre Librarie, Libraria nu-mi primeste cartea pt ca nu este livrata de un COLEG-partener al Librariei, cu care ea, Libraria, are contract de..parteneriat!!! Cit despre concursuri…Hmmm, s-a vazut rezultatul, chiar la USR…

  6. Nici n-am terminat de citit articolul și reacționez: concursurile pentru debutanți literari, sub umbrela unei activități aparent editoriale (e diferit de editură în sensul DEX), face să se obțină un volumaș semnat de cineva care n-a mai scris nimic în ultimii zece ani, cu excepția acestei culegeri scrise de alții și semnate de el. O formă de scalvie în joacă. Totuși: scalvii folosiți ca text între coperte, dacă, vreodată, ajung să trimită un CV de om care a fost publicat, va utiliza titlul antologiei cu trimitere la editură, an…
    Dacă, întâmplător, scrie bine, mizeria e în favoarea lui. Dacă scrie prost, nu i se citește cv-ul, fiindcă niciun editor nu citește cv-ul unui tip care scrie, oricum, prost.
    Deci: dacă te știi că știi să scrii, trimite fragmențele din tine spre orice făcătură de-asta, fiindcă, ulterior, o să-ți fie de un formal folos, câând o să fii publicat pe bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s