De ce privesc în jos?

Bună seara. Da, așa fac eu, privesc în jos și nu în joc, dacă e să ne jucăm un pic în cuvinte și prefer să o fac acum pentru că, poate, cu vârsta ce-mi va crește nu voi mai avea multe șanse de a face asta,  privesc, fără intenția de a supăra pe cineva sau cineva, la mulți kilometri depărtare  față de cel cu care vorbesc în momentul respectiv. Poate că am senzația că nu trebuie să vorbesc cu persoană respectivă pentru că nu mă ridic la nivelul său la nivelul conversației pe care o poartă cu absența mea. Da, am de lucru cu mine, cu ceea ce cred despre mine, cu ceea ce las să se vadă despre mine pentru că par deseori speriat de bombe și știu că nu sunt speriat de ele, doar am nevoie de firele care le dezamorsează, am nevoie doar să știu că se pot dezamorsa și sper că voi găsi eu locația.

Ar trebui să nu-mi fie frică să ridic capul din pământ și să pot spune cu o voce calmă și mereu pregătită să ia startul că mă numesc Radu sau Ratzone dacă așa zice Google și că exist și că una, alta, am un nume, am o persoană drăgălașă, de fapt persoana este mereu pe locul I și orice s-ar întâmpla, așa va și rămâne, am o vârstă, n-am o mașină dar nu sunt prieten cu mașina, deci e în regulă din partea mea, o familie, e adevărat resursele de care dispunem noi, ca familie, sunt limitate, dar pot rodi dacă le îngrijim sănătos.

Măcar asta să pot spune în fața cuiva, măcar atât să am curajul de a afirma. Mai este ceva care mă sperie. Eu, într-un caz ciudat , dar specific, sunt mai temător de cadrele stabile și fixe și izolate și mai degajat în cele informale, libere, setat pe loc, chiar dacă, din ele, fac parte fix fix aceeași oameni. Dar eu când e un cadru de muncă sau o sală de curs în care se desfășoară un curs, adică este în timpul lui, pățesc ceva de mă blochează în scaun sau în mine și când se fluieră de pauză sau se iese de la muncă la o țigară, încep și eu să scot cuvinte și îmi pare rău că eu chiar știu ceva cuminte, nu multe, dar suficiente pentru a lega fraze și odată ce am pomenit de legarea frazelor mi-am amintit și de cum pocesc frazele când sunt sub presiune de ajung să spun, de cele mai multe ori, o chestie ilogică.

Dumneavoastră priviți în sus sau în jos?

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;De ce privesc în jos?&8221;

  1. Cam incoerent ultimul paragraf . Eu privesc întotdeauna oamenii în ochi . Dar știi asta și chiar observasem poziția de ghiocel pe care ai adoptat-o ! Fii bărbat , ce naiba ! Privește fără teama că cineva îți leagă de gură cuvintele cu șiretul de la pantofi.

  2. spre om, spre ochii, oglinda sufletului său privesc. 🙂 dar am momente când privesc în jos, spre pâmânt, căutând rădăcina. şi este un exerciţiu petrecut în singurătate acela.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s