Când zici că ții la cineva dar de fapt îl iubești

Bună seara. Voiam să scriu un material cu date exacte dar nu l-am prins iarăși așa cum trebuie. E pauză de Ozil. Am tema asta în cap de ceva vreme despre modul cum ne mințim sau cu (ne) greșim unii altora când nu spunem ce trebuie, când trebuie, când punem alte cuvinte, când ne jucăm cu ele la fel cum ne intră mii de ace în corp când simțim că parcă e vorba de altceva. Eu sunt altcineva și încerc să păstrez deschisă o cale de comunicare către o șansă reală acoperită de instabilitate și indecizie.

Dar chiar și așa cred că pot vorbi un pic despre cât de mult greșim când nu ne dorim să spunem exact lucrurilor pe nume, ne dorim să încercăm cât de caldă este apa cu un deget încordat și degetul se deschide ca un stol de viețuitoare plecat să caute hrană. Noi nu avem curaj și asta este un risc și asta arde pe piele ca o semnătură de țigară pe dinți mici ai unui copil pedepsit de părinți pentru că și-a testat plămânii. Nici măcar copil nu e mereu sincer, se îndoiește că a fumat, spune doar că a încercat s-o facă  ca să fie mai puțin pedepsit. Sau unul care și-a băut jumătate de noapte cu un pumn de pastile și pretinde doar că avea nevoie de ele că să nu lase alcoolul să se umfle în organele lui, deja aprinse și, pe alocuri, arse prin atâtea găuri de lumină periferică.

Dar e ok, el nu mai vrea să fie conștient. Doar că am un sâmbure de prea târziu prea devreme ce pare roditor într-un corp înclinat ca un semn de indecizie ce așteptă o mașină dintr-o cursă fără nume, sâmbure adus în mine de valurile furioase ale pierderii timpului. Și da, aproape că nu aș fi recunoscut cum sunt valurile dar tocmai vă demonstram că e prea tăios să lași timpul să-ți acopere vorbele ca pe poame uscate de soare pentru anii ce vor urma. E un fel de a zice că e bine să spui naiba ce-ți trece prin cap atunci când sunt fructele gata, nu să stai până ce vor deveni poame ca să te bucuri de un gust pe care numai în imaginația ta îl asemuiești cu cel de la început. Da, oamenii care citesc aici, știu ce am scriu.

Dacă citești acum, mai citești, vei înțelege că lucrurile sunt mai importante dacă te izbesc de perete să-ți spună cum sunt de fapt decât dacă bați la ușa prin care muzica nu trece.

4 gânduri despre &8222;Când zici că ții la cineva dar de fapt îl iubești&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s