Primăvara zâmbea într-un balcon

…era seara pe care o visase. Pantofii îl aşteptau pentru următoarea plimbare, ştiau că aveau să-l conducă în noaptea luminată, acolo unde s-au întâlnit prima dată. Acum, nu era nimic special, fiecare întâlnire a lor era specială. O ultimă privire în oglindă. Se pregătise. Cheia se răsucea c-o bucurie imensă.  În bloc, parcă toată lumea adormise. Becurile erau stinse. Tăcerea aşezată pe scară se zărea pe marginea fiecărei trepte. Paşii lui răsunau. La parter, uşile se deschideau timide. primăvara se adăpostea într-un balcon

N-o mai întâlnise de patru luni. O iubea, dintodeauna. Emoţia  i se juca în priviri. Toată lumina plutea pe lângă ei, întunericul îi cuprindea şi lăsa câteva picături repezite să se unească în tăcere. Cuvintele nu lipseau, erau îmbrăcate într-o ploaie rece de primăvară. Florile de pe rochia ei îşi limpezeau chipul în stropii languroşi.  Mâinile lor se jucau.

-Ploaia s-a odihnit în privirea ta, ochii îţi lăcrimează. Nu vreau să-ţi las şoaptele să îngheţe. Vino, putem rămâne tăcuţi într-un loc liniştit.

-Unde să mergem ?

-Aş vrea să urc în gândul tău, dar acum, te-aş conduce la mine.

Aceeași scară tăcută îi aşteptau.  Pe canapeaua albă, o aşezase şi-i încălzea mâinile reci, sărutându-i-le. În lumea lor, totul era minunat.

-Închide ochii !

-De ce, ai o surpriză ?

-Nu tocmai, dar aş vrea să-ţi imaginezi cum ar arăta oraşul privit de aici din apartamentul meu.

-Ploios, acum e ploios.

-Vino cu mine, nu mergem departe.

Pe balconul de la Provident, încă mai pâlpâia felinarul aprins în colţul din stânga. Florile înconjurau măsuţa din lemn. Două cărţi aşezate doreau parcă să vorbească, dar poeziile mai aveau să aştepte încă puţin. Din ceştile elegante, o aromă îmbietoare se scălda în farmecul nopţii. Pe un perete erau aşezate coşuleţele cu urme de primăvară albastră. Era un spaţiu mic, dar organizat călduros.  Culorile se jucau. Îi aşteptau pentru clipele următoare. Vocile lor descuiau tăcerea din bloc. Doar ei îi dăruiau lumină oraşului. 

-E mai mult decât o surpriză. Nu mă aşteptam să iubeşti florile.

– Nu le iubesc. Eşti tu aici, şi de-asta florile încă mai clipesc.

– Îmi place, toată liniştea se roteşte într-un spaţiu atât de mic.

– Te visez adesea de pe canapeaua din colţ.

– Iar eu, care credeam că doar o stradă poate adăposti cuvintele nopţii…

2 gânduri despre &8222;Primăvara zâmbea într-un balcon&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s