Ai fi putut fi orice

Și știu că ați mai auzit asta. Nu mă băgați în seamă, vorbesc singur, sunt obișnuit, îmi arată că sunt viu deși nu-mi lasă spațiu să răspund clar dacă vreau asta. Eu sunt un artist gol, mă uit la lucruri, le corectez, cineva zicea că fierul se îndoaie dacă îl ții pe un suflet închis și mi s-a părut prea multă matematică ca să mă apuc să demonstrez.

Chestia cu a demonstra se legă de o expresie din latină, am auzit-o patru ani de generală la ora de matematică, parcă a fost acum o clipă când am închis caietul. Ieșeam la tablă mereu, la naiba, doar eu și un coleg ieșeam, cred că ne plăcea să ne întrecem. Știam lucrurile aproape la fel, doar că, probabil, el a fost mereu mai bun. Nu mai este vorba demult de matematică. Eu n-am știut niciodată să aleg drumul drept. Oricum eu scriu intercalat, eu sunt închis, diferit, port mănuși când trebuie să ies din mine.

Mă gândesc atât de departe încât știu că pe cel mai îndepărtat mâine îl voi purta în mâinile mele acoperite de mănuși negre la fel cum se frământă aluatul într-un vas vechi format din ai fi putut fi orice. Aluatul se lasă la dospit și peste un timp cineva vine să-i dea o formă ca și cum ar pleca pe un drum fără să-l cunoască.

Dacă lași luminile pe silențios, drumul e mai aproape, îl vezi, e un geam trecut prin mâinile mele acoperite și asta înseamnă, totodată, garanția că va fi mereu acolo, dar niciodată nu va fi al meu. Aș fi putut fi orice…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s