I really fucked it up this time

Dacă o iau de la capăt, nu ar trebui să încep de la sfârșit? M-am gândit la asta. I really fucked it up this time. Didn’t I, my dear ?!

Azi e ziua când am venit acasă, am timp, deocamdată, Little Lion Man e lângă mine cu o țigară goală. Little Lion Man e o muzică foarte bună. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dacă cumva vă așteptați la altceva. E o muzică direct în piele. Poate că sunt ca o femeie care abia ce a născut și nu știe pe unde-și punea lucrurile. De fiecare dată când se întinde pentru a căuta ceva, cam obosește și, oricum, nu găsește nimic nimic.

Totul e un pic ciudat. Ba nu. E foarte ciudat. Aici nu mi-e teamă să scriu pentru că știu cine e acolo. Aici e cel mai sigur, aici e o casă cu părinți protectori care te găzduiesc după fiecare rateu. Și tu și ei știți că asta nu este ultima dată. Dar fiecare pretinde că de acum va fi altceva. Nu este ipocrizie pentru că în familie nici nu se poate pune astfel problema. Eu numesc familie tot ce este pe acest blog. Știu că ați înțeles, dar am simțit să-mi repet.

Ieri am întrebat pe facebook în ce mai cred oamenii și mulți mi-au răspuns. E de bine, zic. Nu s-a mai trecut în grabă. Am scris asta și în caiețelul meu. Iau pixul, îl înmoi în inimă și apoi totul arde sau se liniștește. Depinde de unde privești. Cum a fost ziua dumneavoastră?