Un loc gol și rece

Sunt cel care a trăit în umbră și a uitat cum e să nu-i mai pese. Oamenilor moi le pasă mai mult pentru că nimic nu îi întărește mai mult decât durerea care vine după. Și pentru ei asta este dușul după săptămâni de detenție, e cel mai bun drog, e cel mai așteptat. Și acum văd cum lucrurile au fost de la început goale, îmi văd hainele cum strângeau din dinți când trebuia să intru în ele ca să fiu în pielea noastră. E un loc gol și rece și e clar că nu trece.

Oricum locul acela va fi mereu, dacă îl vei acoperi, înseamnă că îi iubești absența ca la Kazi unde roboții nu repară oameni. E las locul și rece, e tot ce pot să fac, asta îmi spune că eu am trăit totul și că niciodată nu am făcut vreun pas în spate. De la asta, sigur nu. Desigur că mereu am pus cărămizi din pași în spate chiar dacă veneau în origami din zâmbete, dar niciodată nu a fost locul plin. Asta e ca și cum o bancă ar fi goală și ai fi uitat că cineva a stat pe ea, blocat, uitat de seară prea gol, dar încrezător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s