După o zi de muncă

Vorbeam cu un prieten, genul acela de prieten cu care dacă nu vorbesc un timp, nu este nicio problemă, relația noastră e la fel. A fost și distanță, dar ea nu ne-a schimbat. Suntem prieteni și orice s-ar spune nu ne va lua relația asta. Totuși ceva poate atenta asupra ei. Munca. Ea, nenorocita…

El lucrează mult, foarte mult, aici, în județ, șapte zile din șapte, mai nou cu aproape salariul minim de economie. După o zi de muncă nu-și mai dorește nimic, doar să guste, poate, o gură de bere, să se clarifice puțin într-o apă pe care de cele mai multe ori din cauza zilei și a pachetului de zile o vede murdară și, probabil, inutilă. Nu știu dacă e așa, știu, însă, că nu poate fi prea departe de asta.

Și eu cred că e așa. După o zi în care n-am putut să dau piept cu aerul luminos dintre două colțuri de lume, nu-mi mai doresc nimic. Nici să vină mâine, care va fi la fel. Nici să înceapă altă săptămână. Și peste un timp cine știe la ce fel de muncă odioasă voi ajunge, fizică, crudă ca o zi de iarnă de la sat, și seara nu îmi voi mai dori nimic. Și nici nu voi mai aștepta nimic de la ziua următoare. Și nici de la oamenii care vor răsări odată cu ziua respectivă. Nici omul despre care vă povesteam mai sus nu mai așteaptă nimic de la mâine, nici de la oamenii pe care îi va întâlni mâine.

Dumnevoastră ce vă mai doriți după o zi de muncă?

10 gânduri despre &8222;După o zi de muncă&8221;

  1. Si cand mai aud pe unii spunand ca romanii sunt lenesi si nu vor sa munceasca….
    Eu, cand vin de la munca, sunt intr-o stare in care , cam doua ore, nu se poate discuta cu mine. Nu e oboseala fizica, ci psihica.

  2. Poate ca este de vina domeniul sau… poate ca este prea greu?
    Eu fac cu placere ceea ce fac… poate ca asta este problema pentru care nu obosesc psihic, ci fizic…

    • este munca fizica, alt fel de munca nu exista in zona noastra. pe lumea asta sunt multi care fac ce fac de nevoie, nu cred ca exista om care lucreaza intr-o fabrica, in 3 schimburi, căruia să-i placă ce face. zi, de zi, an de an, somn, munca…
      si după ani, nu e oare normal să nu mai poți?
      dar nu poți pleca pt ca nu ai bani , nu pt că n-ai strâns, ci pt că salariul e atât de mic încât niciodată nu-ți rămâne, doar volumul de muncă crește de la an la an

  3. Să am propria mea afacere și să știu că-mi rup cârca pentru mine. Nu pentru oameni care nu văd decât bani și cum să-i pună pe ceilalți la jug și să fie non stop cu biciul după ei ca un căruțaș nebun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s