Este de un grotesc dus la extrem gândul care te pune, ca un drăcușor cu un râs malefic și continuu din cap, să cumperi pentru ca să mai poți suporta mizeria din existența ta. Și ești mai aproape de asta atunci când nu-ți mai plac cărțile, filmele, articole, minciuna, adevărul. De fapt, cred că atunci când drăcușorul acesta se aude mai clar, e clar că urăști adevărul.
Adevărul e un cuțit pe care îl ții mereu în mână dar nu știi niciodată ce să faci cu el. Și nici nu poți să îți asumi. Și te împinge ca pe o persoană cu retard profund să-ți dorești citrice, cauciucuri arse, gusturi dulci, chestii sărate și, oarecum drăguțele și nevinovate, fructe prăjite, sucuri cu pulpă de minciună, te face să crezi că ai nevoie pentru că seara ta e goală, e stinsă ca lumina din camera mea cu geamurile acoperite pe timpului zilei.
Eu condamn fiecare gând de acest gen, condamn consumul pentru cum ne condamnă el pe noi la o viață plină de datorii. Și mereu vor spune unii că e în regulă să cumperi azi ce vrei, mâine ce-ți place, iar peste zece ani n-o să mai ai ce face. Bine măcar că încă am putere să refuz tote astea. Da, e greu pentru că sub orice formă, fiecare firmuliță vrea să vândă ceva, un șurub, un pat, un ananas, un device nou sau poate direct o femeie prin licitație dintr-o țară cu urme și glas apropiat de roșu. Mă întreb dacă ceilalți nu vor mai produce într-o zi, ce se va mai vinde?
Radu 
Cred că e ultima oară când comentez pe blogul tău. Asta nu înseamnă că n-o să te citesc, uneori.
din multele chestii pe care nu le inteleg, asta e pe locuri fruntase.
dar nu am nimic împotrivă
mulțumesc că mi-ați spus
dacă mă veți face să și înțeleg, ar fi de apreciat
Speram să taci pe blog măcar o zi și să te gândești la tine. Nu să FACI ceva, doar să te gândești.
La tine față de tine. Nu la tine, cum arăți pe blog.
Vezi tu, Radule, în ZELIST ocupi o poziție fruntașă. Dacă m-aș mai naște de două ori și mi-aș lua meditator de blogging, tot n-aș ajunge în poziția ta.
Dar dacă se întrerupe curentul pentru o săptămână, blogul ăsta nu-ți folosește la nimic.
Pierzi timp, Radu, așa cum l-am pierdut toți la vârsta ta, dar poate n-am avut nicio ciocănitoare să ne avertizeze.
Poate că era mai bine să nu fi venit la întâlnirea aia de poezie.
Fiindcă n-am copii, ești ca un copil virtual pentru mine. Mă simt în culpă fiindcă m-am abținut, cu luni în urmă, să-ți fac observații domestice. M-ai fi urât mai de timpuriu, dar ai fi avut ocazia să dai nas în nas cu ele. Poate le reciteai, mai târziu. Poate îți foloseau. Poate nu. Poate ar fi alimentat doar ura dintre tine și eu. Am greșit intenționat. Tine și mine presupune reciprocitate. Pe când așa, doar tu ai dreptul să urăști.
Te pierzi, te disipezi în false probleme care privesc societatea în genere și fals te incluzi în ele.
Problema ta ești tu, ce să faci, cum, în ce fel, ca să nu îngroși rândurile rataților de serviciu.Nimeni pe lumea asta n-a rezolvat ceva în umbra valului.
Deții un adevăr: societate și statul nu fac nimic pentru mine,..
Ce poți face tu?
dacă aveți cumva impresia că vă urăsc, spun că e cea mai mare prostie.
de ieri mă gândeam că la dracu cu toate, ce mă interesează pe mine șomajul, locuri de muncă, politici, cifre și rapoarte mincinoase de la ins, ce-mi pasă mie de media, finanțări, căcaturi, minciuni, grotescul populism. fuck all.
da, fuck all.
de ce să nu aveți dreptul să urâți? asta înseamnă să exiști cu adevărat
da, singura mea problemă sunt eu. cea mai crudă frază dar pe care ador că ați scris-o așa.
și tot ce vreau e să știu ce să fac eu ca să nu mă întreb, cum ați spus și dvs, ce pot să fac eu?
Fuck zelist, dosen t mean shit. blogul e invizibil, e inutil, e ireal și partea proasta este ca nimeni nu vede asta pe bune. zice ca e o gluma. de fapt blogurile sunt o gluma atat timp cat sunt degeaba
s-ar putea ca și eu să iau o pauză. cu blog, cu scris, cu net, cu toate
Să fie într-un ceas bun!
nu mai simt nimic pt nimic
Nu cred că toate blogurile sunt o glumă. Sunt o glumă blogurile despre flori, fete, filme sau băieți, în caz că autorul tratează toate subiectele într-o singură postare. Sunt jalnice blogurile acelor fete care scriu o nesfârțită scrisoare de amor deschisă către public, doar-doar o citi-o și cordaciul, pardon, iubitul perfect pe care îl dețin, cu sau fără acte. Sunt penibile blogurile care se țin de o temă, dar n-au găsit pic de audiență.
Blogul tău e perfect. Face audiență. Are subiecte care agață. (Scrii neglijent, până la limita suportabilității, dar și așa ai zeci de laicuri și zeci de comentarii.)
Scrie pe blog mai departe. E cel mai simplu exercițiu de proză scurtă cu cititori.
Dar nu consuma mai mult de o zecime din zi, cu el. În rest, trăiește. Gândește-te. Citește cărți. Pe hârtie. Privește lumea ca și când nu ți-ar lipsi nimic. Ca și cum ai fi fericit. deși fericirea e o prostie. Numai morții sunt fericiți, fiindcă nu-și pot dori nimic.
Privește lumea cu ură, ca și cum ai fi fericit.
Împacă-te cu porțiuni din ea și scrie despre ambele situații într-un caiet. Fin când în când, pune caietul pe blog, după ce ai verificat punctuația.
În restul timpului, fă ce se nimerește.
Dar dacă mai ai ocazia să un test pentru un post mișto ca cel pe care tocmai l-ai ratat, strigă-ne! Că de-aia ai blog. 🙂
Am mâncat niște cuvinte și nilte litere. Dar sigur înțelegi ce zic.
foarte buneeeee. cuvintele se mananca cu pofta
eu mai spun că pot să scriu corect, dar nu face mare diferență, câtă vreme sunt chestiile fără aplomb. eu când scriu pe loc, rar mai revin să pun o literă, deși o văd, ducă-se la morți pe pâine
poate blogul lu eftimie, de la care iau pasionații de umoristică lumină, să fie bun, ăsta e pe wp, e mic. (tre sa ma apuc sa analizez melodii sau textele lor, ca altfel :))) )
doamne, ce frumos ați spus aici, dumnezeiesc de prozaic, nu v-am mai zis eu că gândiți în proză? (În rest, trăiește. Gândește-te. Citește cărți. Pe hârtie. Privește lumea ca și când nu ți-ar lipsi nimic. Ca și cum ai fi fericit. deși fericirea e o prostie. Numai morții sunt fericiți, fiindcă nu-și pot dori nimic.
Privește lumea cu ură, ca și cum ai fi fericit.
Împacă-te cu porțiuni din ea și scrie despre ambele situații într-un caiet. Fin când în când, pune caietul pe blog, după ce ai verificat punctuația.
În restul timpului, fă ce se nimerește.)
apropo de postur, bt vrea să îmi iau sapt viitoare cardul de la o banca din buc ca a expirat si trebuie înlocuit și e deja venit acolo, așa că mi-am programat un fel de întâlnire cu o firmă de cercetare de piață și studii de fezabilitate, firește, că n-am avut ce face :)))
Habar n-aveam ca mai exista oameni care cumpara ceva, oarece… Sa stii dragule ca renata m-a trimis p’acilea daca ma intrebi ce caut . O sa ma dumiresc eu cu ce scop.
nici eu nu am idee de ce.
îi mulțumesc pe această cale mult
Zuzu, băiatul ăsta încearcă să facă ceva în viață, dar nu reușește. Mulțumesc și eu că ai intrat.
Ești o babă mai rea ca mine și mai cu picioarele pe pământ.
Poate stați de vorbă. Poate îi dai un sfat.
Poate îți povestește în privat și pe scurt ce-l doare.
Ești omul potrivit să pui oameni înapoi pe picioare, când vrei.
Mulțumesc , oricum. Nono și cu mine te pupăm.
chestia asta mă lasă fără reacție… și eu care venisem cu un text în cap pe blog.
gestul asta e partea aia bună din lume
nu știu de ce are nevoie băiatul ăsta
pentru seara asta, însă, comentariul acesta este foarte la locul lui, cum nu sunt 99,7% din lucrurile din capul meu.
somn bun să aveți 🙂
The force is with you, young ratzone, but you are not a Jedi yet.
aparent, am timp
Aparent, esti prost si lipsit de masura. Depinde de tine daca asta e doar o iluzie. Masura si echilibrul sunt totul in viata, in cazul in care nu doresti sa te arunci dupe bloc. Problema la tine nu este scrisul, care este o gluma proasta, fara discutie, ci lipsa reperelor. Te sfatuiesc sa reflectezi la asta. Pe mine ma doare in fund daca imi urmezi sfatul sau nu. Tu ai fost recomandat de cineva, de aia ti-am dat atentie.
ce cauți la mine?
stai prietene la tine.
singura glumă proastă este comentariul tău la mine.
nu vreau atenția ta. DELOC.
Dacă ești atât de bun pe cât pretinzi, de ce-ți pierzi timpul?
Vezi, nici nu te-am jignit.