Inima mea e o piesă de schimb
în care își bagă toți mâna
fiindcă toți se pricep la reparat
(ce lumină e-n inima mea când ating fire amorțite
ce lumină colorată este singurătatea
ca o vopsea nouă care-ți prinde ochii pe perete)
ba unii chiar repară mai bine cu picioarele decât cu mâinile
și fiecare trage din ea câte un fir diferit
îl leagă cu un altul pe care numai ei știu de unde l-au scos
la final îmi cer să le spun de unde venea firul de fapt
uitând că eu nu le-am cerut niciodată să schimbe nimic
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Radu 
Ai o inima prea primitoare… poate ar trebui sa-i pui niste zavoare, zic si eu.
da, bun așa.
… şi nu mai lăsa pe nimeni să o repare, e doar „datoria”ta.:)
asta nu-i un gand deloc rau
Cand altcineva se pune sa repare ceva ce e al tau,in general il strica mai rau..asa ca eu una prefer sa ma „repar” singura 🙂
bun asa. acm intrebarea grea: cum?
You will find your way 😉
nu merge zau asa
Bună! Astăzi am avut parte de o surpriză! Am fost încântată să știu că cineva încă trece cu ochii peste cuvintele mele. O altă bucurie a acestei „provocări” este aceea că pot, la rândul meu, să trec în revistă unii dintre cei mai plăcuți autori ai mei.
Printre ei ești și tu!
Te felicit pentru tot ceea ce scrii și pentru faptul că reușesti prin articolele tale să îmi înfrumusețezi zilele.
Dacă ai plăcerea….te invit să vizitezi această adresă și să iei parte la această provocare.
https://sufletinscantei.wordpress.com/2015/08/09/liebster-award-nomination/
Si uite asa te vei trezi cu o inima atat de „reparata” incat nu va mai sti cum sa functioneze normal. 🙂
Felicitari! Imi plac versurile.
multumesc foarte frumos. chiar asa cred ca si e
daca sfaturile ar repara un om, romanii ar fi campioni