Tu nu vezi

respira frunzele intre doua palme de timp
construieste
tu nu mergi
cineva merge prin tine in fiecare ora dupa ce-si usuca gandurile
se uita la frunzele de dinainte
construieste din fire de om albastru
tu nu esti
cineva muta scaunele pe care se aseaza oamenii cand vin sa te vada ultima data
ei nu privesc dincolo de un ambalaj uscat de cativa zeci de ani
construieste din ceea ce s-a inchis
tu nu poti atinge
mai departe de cineva ramas acum prizonier
intre toate randurile de sange care au curs printre ani
cum ies sforile la joaca legate de cuvinte
intr-o sticla pe care nimeni n-o mai bea
si peste care timpul calca stramb si mai varsa cate o inghititura
spre pamant…
sunt frunze pe care lasam tigara aprinsa
si trecem

6 thoughts on “Tu nu vezi

  1. Radule, m-ai lăsat mută. Mai ”e” câteva rânduri care conțin niscai cuvinte în plus decât imaginea, dar e super poem. Și e emoție. Și faci omul să plângă, Inclusiv pe ăla care nu înțelege ce zici.
    Te miști repede și bine, în sus.
    Bravo, frate! Dă-i înainte!…

    • da, sunt mai multe cuvinte in plus.
      ma bucur enorm ca il gasiti bun sau super sau parțial super. as vrea doar sa fac omul sa vada
      nu e scris de acum, e tot vechi, vechi,
      mulumesc frate, multumesc că-mi zici câte ceva

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s