Orașul Meu

Orașul s-a desprins de corpul său
plutește într-un ocean de uitare
plutește ca toate orele pe care nimeni nu le mai colecționează
plutește fără să aibă vreo legătură fără să fie condus
orașul plutește gol ca sufletul prin care un glonț n-a lăsat nicio urmă
și oamenii sunt gloanțele care au plecat din oraș
fără să se mai uite în spate
doar că prin sufletul ăsta care plutește gol n-a trecut niciun om
(fie și măcar pentru a căuta un alt drum)
chiar dacă era singurul drum știut
sufletul ăsta s-a desprins din corpul său de când orașele umblă goale în oceane de uitare
unde s-au pierdut toate gloanțele
fără să apuce să producă vreo rană
pentru că rănile nu se văd
când sunt acoperite de orașe care n-au mai putut să privească și s-au desprins de corpul lor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s