Schimb de vicii

Am pus atâta pasiune în iubirea pe care le-o port, cu nerușinare, lucrurilor care îmi fac rău încât ele mi-au devenit, în parte, permanente obsesii fără de care nu-mi încep și nu-mi sfârșesc ziua.

Și, la final, mă întreb cine poate trăi așa dacă ne punem de acord că, atunci când fac front comun, obsesiile ucid.

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Schimb de vicii&8221;

  1. placere si dependenta psihica , nimic anormal – vorba cantecului , pai 🙂

    *pana si pai-ul nu-mi apartine ci l-am citat din spatii vechi si inghetate , cu tot cu zambet

    In partea mea de idei, imi permit sa contrazic , cand zic , ca nu chiar TOTI murim . Io am 124 de ani si inca insist la bastonase , ca sa dau un exemplu din personalitatile mele multiple . Pe celelalte le-am ucis imediat ce si-au recunoscut conditia

    Altfel , cine mai ucide obsesiile daca toti sunt nemuritori si ucigatorii si0au schimbat orientarile..

    *cand tu zici ca e tarziu io zic ca inca e devreme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s