Dorul ăsta e plin cu lupte de sânge, cu arme, cu sâni de lapte și cu boabe de uitare
mi-e dor să te văd cum pui cico în pahare îmbracată în alb
mi-e dor să-ți văd bluzița de un alb subțire puțin ridicată peste albastrul pantalonilor arși de mai
& un măr de iunie copt între dulcile-ți fructe
mi-e dor să mă cert cu pâmântul
că îți atinge mereu tălpile moi și plinuțe
mai bine aș săruta eu pământul înaintea pașilor tăi
ca să nu mai existe nimeni și nimic între noi
(I m still working on that)
Radu 
Nice.. 😉 very touching.. De altfel :p
zici?
Sunt convinsă! 😉
mulțumiriiiii. am încercat și eu
Ei bine a cam reușit 😉 ..e fictiv sau.. ?
Nu e nimenui căreia să îi spun așa ceva, deci da
fictiv
deși, dacă e din ce îmi imaginez, parcă e și ceva real în asta
Ai imaginație și asta e tot ce contează 😉 good job 🙂
mi se pare un pic amuzantă asta cu imaginația. eu îți mulțumesccc tare, dar nu stiu dacă e chiar așa 🙂 🙂
De ce?
aș vrea să o am și nu o am
Eh…eu as zice ca o cam ai..cu toții o avem..doar ca mai mult sau mai puțin dezvoltată 🙂
mi-ar plăcea să fie, mult multtt.și să lucreze în voie
Va lucra când ca fi momentul;) doar ai încredere 🙂
am 26 d ani.
mai argument ca asta, nu e nimic
Eh..eu 27..si încă mai vine imaginația.. 😛
cu ratb-ul sau cu metroul
Cu TGV :p