Ajutoare sociale

Din când în când, presa alege o localitate din țara asta de care speră să fi auzit cât mai puțină lume care se lasă condusă de ceea ce scriu site-urile de publicitate. Nu, nu mai sunt demult site-uri de știri, sunt site-uri de condus minți care nu gândesc și au ca scop banii din publicitate pentru care, în cele mai multe cazuri, nu plătesc impozite. Dar, pentru ei, orice e corect.

Și ce fac ei cu localitatea respectivă? Îi înscenează cu tot tacâmul, cu nume de firme, cu nume de oameni și situații sociale, cu nume de angajatori și cu marele AJOFM. Mereu se alege o localitate aflată cât mai departe de orice oraș pentru ca nu cumva cineva cu legături acolo să vadă ce făcătură se creează. Și de ea este nevoie ca populația activă în online și care aproape de fiecare dată scoate la înaintare faptul că, vezi Doamne, plătește taxe și impozite și din banii lor iau cei din satele moldovenești ajutoare sociale pentru a se crea ura. Ura și atât.

Și se face o mascaradă publică în care apar presupusele reacții ale oamenilor care refuză locurile de muncă în confecții (da, mereu a fost vorba de confecții pentru că firmele astea, în zonele defavorizate nu plătesc utilități, folosesc un sediu public, de regulă, pentru care nu plătesc nimic și, deci, nu-l vor cumpăra niciodată plus că taxe și impozite, se știe, nu dau deloc deloc). Singura lor dificultate este să-i facă pe oamenii de la sate să le muncească, chiar dacă localitatea respectivă este la 100 de km depărtare.

Dacă nu se găsesc proști ca ei să accepte salariile acelea, patronul nu are cum să scoată profit și va fi nevoit să-și mute firma undeva unde nu mai beneficiază de scutiri. Și pentru asta folosește presa acum, care inventează sau publică textul gata primit, ca pe un advertorial pentru o sumă mică sau suficientă până luna viitoare.

De ce nu apelează mai mult la cei din orașe? Pentru că cei din orașe nu muncesc pe salariul acela mic, pentru că preferă să plece sau să încerce la loteria facultății sau să ia ceva bani de la UE (Apropo de asta, sunt multe moduri de a lua bani de la UE dar niciunul pentru oamenii despre care se urlă acum că stau pe ajutoare sociale)

Chestia este putredă de la capăt. Nu aș vrea să spun asta, am considerat că nu vor mai fi astfel de atacuri. Doar oamenii care nu trăiesc pe banii lor sau care câștigă mult mai mult decât salariul mediu pe economie pot spune despre cei care refuză penibile salarii din confecții că sunt leneși și că nu muncesc. Și, implicit, cei care au firme și o tot spun pe aia cu: noi plătim taxe și impozite, ar trebui ca ceilalți să ne muncească pe oricât vrem noi.

Dar, pentru o clipă, dacă cei care muncesc acum pe salarii de doi lei, s-ar opri și ar refuza. Dacă ar spune că vor să muncească pentru firmele, de obicei, din afară care fac mare profit la noi, pe salariile din afară sau măcar pe cele corecte în raport cu prețurile produselor și ale serviciilor de la noi din țară. Dacă s-ar gândi că e de ajuns că patronii nu plătesc utilități și chirii și nici taxe și nici salariul , în unele cazuri 75% din salariu este dat de stat, caz în care firma este doar beneficiara unui produs și ar considera că este de ajuns și că nu mai au nevoie să obțină și munca lor aproape gratis.

Dacă presa ar folosi subiecte reale și ar lucra, așa cum scrie în cartea ei, pentru informarea corectă a cetățeanului, cel care i-a dat legitimitate, că este un termen la modă, și nu ar încerca să-i învrăjbească pe oameni, ce credeți că s-ar întâmpla cu piața muncii?

Cafea țigări cola

Parcă toate aceste trei droguri, aceste lucruri care atacă bunăstarea noastră, parcă ele toate se țin de mână și ne privesc cu ciudă și cu ranchiună, parcă toate se țin de mână împotriva noastră și râd un pic cam mult când ne văd cum știm ce ne fac și, totuși, nu luăm nicio măsură. Nici acum. Niciodată.

Și dacă e să mergem să le cumpărăm pe ele, pe cafele, pe țigări, pe sticle de coca-cola, parcă se uită la noi când le punem în coș și când topim o zi de sudoare pentru că avem, îndrăznesc să spun, impertinența, niciodată scuzabilă, cu tot ce înseamnă efectul lor, separat și împreună, într-un corp care nu are mintea să vadă că mâine este un spațiu periclitat tocmai prin alegerea asta, devenită între timp dependență, despre care, chiar dacă vorbim atunci când peste ele alcoolul prinde coajă, parcă vorbim prea puțin.

Și, oricum nu e de ajuns să vorbim, e de ajuns să facem ceva pentru ca mâine să fie în siguranță. Și noi odată cu mâine să fim în aceeași siguranță. Vă mulțumesc

De ce crește șomajul în România

de ce crește somajul în România

Regret foarte intens că trebuie să scriu asta. Poate că românii nu mai au stare și timp și nervi să citească despre așa ceva, poate că vor cu hi hi hi și cu ha ha ha, că să ne simtem bine, că să fie bine ca să nu fie rău. Dar trebuie. E musai.

De ce crește șomajul în România? La prima vedere, să spui asta, acum, în condițiile în care avem creștere economică la Cotroceni, pare o glumă sau un discurs al oamenilor răi. Voi fi scurt și pe înțelesul dumneavoastră. În primă fază ideea este că măsurile de stimulare a economiei prin stimularea angajatorului stabilite la Cotroceni au nevoie de cel puțin un an pentru a fi duse la bun sfârșit și, pe traseu, ele sunt folosite de angajator pentru a-și mări profitul.

În partea a doua șomajul crește în România pentru că au guvernanții au creat populismul cu presupusa creștere economică (folosită acum mai mult ca niciodată drept scut împotriva la orice) prin reducere totală de investiții de orice fel. Pe scurt, au tăiat toate investițiile din toate sectoarele și nu au creat nimic la nivel de infrastructură pentru a susține investițiile străine. Deci au rămas bani la buget pentru că nu au mai plecat către sectoarele de activitate din România.

În partea a treia răspunsul la întrebarea De ce crește șomajul în România este pentru că salariul minim pe economie a început să crească. Aici se face o legătură directă între PIB-ul potențial al țării noastre pe care doar o percep, însă nu o pot explica în acest moment. Dacă salariul minim crește într-un ritm neobișnuit pentru o țară cu deficiențe vizibile în administrarea banului public, chiar dacă taxarea pe muncă a primit ordin să fie redusă, măsură care la fel cum am scris mai sus, are nevoie de cel puțin 1 an până să se revadă în conturile beneficiarilor direcți, angajatorii vor da oameni afară. Deci, salariul minim pe economie va crește, doar că pentru asta vor pleca niște sute de mii de oameni acasă

Cifrele din presă legate de problema șomajului se bat cap în cap cu numărul de locuri de muncă care s-au creat în ultimele luni. De ce? Pentru că numărul șomerilor apare în cifra populației ocupate, lucru total neconform cu realitatea. Dacă o persoană își caută de muncă, nu este ocupată, ea face parte din categoria populației disponibile. Plus că numărul de locuri noi de muncă are legătură directă cu scăderea taxei pe muncă, de unde putem suspecta că este vorba de munca la negru care s-a transformat în munca semi-legală, asta și prin prisma controalelor însutite ale inspectorilor muncii care, la rândul lor, amenințau, și încă o fac, cu amenzi de nesuportat.

De luat aminte asta: Rata şomajului în trimestrul I 2015 a fost de 7,4%, în creştere față de trimestrul anterior (6,7%).

Redactor la editura Rao ?

Se dă o întrebare. Nu, nu este un test, este o încercare, practic, disperată de a ieși din situația mea. Editura Rao este serioasă? Bună seara.

Pe repede înainte, este vorba despre un post de redactor-traducător pentru editura Rao și a doua întrebare bună este dacă se merită să fac, mâine, un drum la București pentru asta și să consum ceva zeci de lei. Știu, pentru unii nu contează, ei nu calculează asta, dar eu o calculez pentru că am mai văzut acest film. O să primesc și un test din acela ca pentru proști să scriu ceva sau să traduc, dracu să le mai ia de scrieri sau traduceri și e foarte posibil să îmi dea multă… mult respect, mă scuzați. redactor rao

Știu că Rao angajează periodic oameni pe care nu îi plătește. De ce face asta? Pentru că poate și pentru că mizează pe faptul că oamenii nu o vor da în judecată. Oricum nu cred că face contracte. Dacă face, nu le respectă. Ei colaborează, de asemenea, cu traducători atestați pe care nu îi plătesc deloc pentru munca lor. De ce fac asta? Pentru că își permit.  Continuă lectura

Pe blogul și pe munca mea

Aseară am ezitat de două ori să vă scriu un text despre Obsesie. Cred că era bun. Era cam patru spre ziuă, aveam laptopul în pat și nu mai aveam forță să scriu, deși gândisem articolul. M-am speriat de el. E bine măcar că pot recunoaște acum.

După ce articolul De ce nu va ieși o tipă cu tine în oraș a tot fost citit, au apărut și mailurile în care mi se cere să scriu despre câte un produs sau câte o chestie. Și mailuri în care, pentru prima dată, sunt tratat, alături de scrisul meu, cu respect. Asta este foarte important. Și pentru că am spus că nu mai scriu la așa ceva, am cerut un preț de cinci ori mai mare ca să mă asigur că nici măcar nu voi mai primi răspuns. De cinci ori mai mult este în fond o sumă de nimic, o sumă de câteva sute de lei pentru care nimeni nu și-ar păta scrisul.

Și mai sunt convins de faptul că această sumă ar putea fi dată doar către 2 bloguri de wordpress. Primul este al lui Năstase și al doilea este Diacritica. Sunt convins că le cunoașteți și că știți, totodată, că aceste bloguri au propriile lor războaie și niciodată nu ar scrie articole pentru vreo firmă.  Continuă lectura