În frică eșuezi cu dezamăgire

Am aflat. Am aflat cum se eșuează? Pentru că ai figit de a eșua. Am aflat. Am aflat cum se dezamăgește, pentru că tot ce ai încercat, dintotdeauna, a fost să nu dezamăgești, nici pe ai tăi, nici pe alții. Am aflat de ce îți e frică. Pentru că nu ai poți trece peste frică atât timp cât încă îți mai este frică. Dacă adaugi toate astea în sufletul unui om, îl ucizi, lăsându-l, în același timp, viu. Abia asta e cea mai cumplită formă- neterminată- de a ucide.

Am vrut doar să notez ideile acestea, aici.

Eutanasierea

Am scris acum pe facebook despre asta și cred că e important să pun și aici. E important să vă dați cu părerea. Dacă simțiți, desigur.

Legat de faptul că o tânără din Belgia a primit acceptul de a fi eutanasiată, am de făcut următorul comentariu cu adresă directă la țara noastră.
Depresia nu se tratează prin muncă și vă rog să vă gândiți câți oameni ar solicita la noi eutanasierea prin injecția letală într-un mediul controlat dacă legea ar exista la noi.
În contextul crizei de la noi din toate domeniile posibile, cred că această discuție este foarte importantă. Mulțumesc!

Blestemul cumpărăturilor

Este de un grotesc dus la extrem gândul care te pune, ca un drăcușor cu un râs malefic și continuu din cap, să cumperi pentru ca să mai poți suporta mizeria din existența ta. Și ești mai aproape de asta atunci când nu-ți mai plac cărțile, filmele, articole, minciuna, adevărul. De fapt, cred că atunci când drăcușorul acesta se aude mai clar, e clar că urăști adevărul.

Adevărul e un cuțit pe care îl ții mereu în mână dar nu știi niciodată ce să faci cu el. Și nici nu poți să îți asumi. Și te împinge ca pe o persoană cu retard profund să-ți dorești citrice, cauciucuri arse, gusturi dulci, chestii sărate și, oarecum drăguțele și nevinovate, fructe prăjite, sucuri cu pulpă de minciună, te face să crezi că ai nevoie pentru că seara ta e goală, e stinsă ca lumina din camera mea cu geamurile acoperite pe timpului zilei.

Eu condamn fiecare gând de acest gen, condamn consumul pentru cum ne condamnă el pe noi la o viață plină de datorii. Și mereu vor spune unii că e în regulă să cumperi azi ce vrei, mâine ce-ți place, iar peste zece ani n-o să mai ai ce face. Bine măcar că încă am putere să refuz tote astea. Da, e greu pentru că sub orice formă, fiecare firmuliță vrea să vândă ceva, un șurub, un pat, un ananas, un device nou sau poate direct o femeie prin licitație dintr-o țară cu urme și glas apropiat de roșu. Mă întreb dacă ceilalți nu vor mai produce într-o zi, ce se va mai vinde?

Nu meriți o tipă drăguță și deșteaptă

Am scris în ultimul timp despre multe chestii, însă subiectele de acest gen sunt citite. Repet, eu nu mai fac bani din blog, nu am mai acceptat nicio ofertă de a scrie articole plătite pentru că am simțit că ele, produsele despre care mi se cerea să scriu, jignesc pe față inteligența oamenilor care citesc acest blog. Știu, de asemenea, că blogurile vizitate în draci spun că acum preferă grătarul de emag și peste doar o oră că le place tigaia de la elefant.

Nu meriți o tipă drăguță și deșteaptă este pentru mine și pentru cei care recunosc că au o situație ca a mea. Bun. Cred că tipii care nu au un job sau care au un job dar el este de tot rahatul sau care nu pot pune deoparte, pe lună, ceva bani sau care nu au o inteligență peste medie sau care sunt foarte urâți, nu merită să aibă o tipă drăguță și frumoasă.

Mă gândesc că tipa drăguță și frumoasă nu a greșit cu nimic în viața ei încât să se pricopsească cu unul care nu are bani sau care lucrează la firma de gunoi sau care este, pur și simplu, prost și urât. Tipa drăguță și deșteaptă merită respect și respectul se întreține la fel ca obrazul fin. E drept că în anumite situații poate fi vorba de același lucru.

Dacă ești un mincinos patologic și nici măcar nu faci bani din asta, atunci, cu siguranță, nu meriți o tipă deșteaptă și frumoasă. Dacă ai ceva bani care vin dintr-o activitate despre care nu poți vorbi în public, nu cred că meriți pe nimeni, darămite o tipă drăguță și deșteaptă.

Dacă ești foarte leneș atunci când vine vorba despre ceea ce ai de făcut în casă și crezi că trebuie să le facă ea pe toate, pe comunistul principiu că este femeie, atunci nu meriți să ai nici măcar o amică, nici măcar o amică fără ochelari, ca să nu mai vorbim de tipa drăguță și deșteaptă. 

Reclama prin interviuri

Da, o metodă de a face reclamă despre care, cu greu, se poate spune că face fix asta este metoda interviului cu o persoană din care aflăm, pe lângă cât este ea de pasionată de frumos, de creativitate, de animale și, în general, de tot ce este bun și pur pe lumea asta, cât de minunată este afacerea pe care o are sau festivalul pe care îl face sau evenimentul de artă.

Desigur că unii dintre noi se vor întreba: Cine este persoana asta și de ce ar trebui să luăm lumină de la ea? N-ar trebui să luăm dar mulți pun botul pentru că nu le-a spus nimeni că trebuie să aibă suspiciuni înainte de a avea certitudini și înainte de crede balivernele dintr-o revistă sau, mai nou, de pe un blog. Adică e mai puțin suspicios să faci un interviu în care o persoană să le vorbească cititorilor despre cum îți conduce ea, persoana, afacerea mirobolantă și, eventual, cât de urât și cât de greu a fost la început. Apoi, la final, e musai să spună și cifrele alea astronomice pe care frumoasa lui companie, eventual, de vânzări sau de forță de muncă, le are în fiecare an.

Și aplaudacii vor spune: Domnule, ce persoană minunată (vezi cazul interviului unui blogger cu Bucurenciul, un om care pur și simplu face mii de euro doar pentru că apare pe o scenă). A, încă ceva: Dumneavoastră plătiți firmele de recrutare în cazul în care sunteți angajați printr-o asemenea firmă. Toate bune.

Ajutoare sociale

Din când în când, presa alege o localitate din țara asta de care speră să fi auzit cât mai puțină lume care se lasă condusă de ceea ce scriu site-urile de publicitate. Nu, nu mai sunt demult site-uri de știri, sunt site-uri de condus minți care nu gândesc și au ca scop banii din publicitate pentru care, în cele mai multe cazuri, nu plătesc impozite. Dar, pentru ei, orice e corect.

Și ce fac ei cu localitatea respectivă? Îi înscenează cu tot tacâmul, cu nume de firme, cu nume de oameni și situații sociale, cu nume de angajatori și cu marele AJOFM. Mereu se alege o localitate aflată cât mai departe de orice oraș pentru ca nu cumva cineva cu legături acolo să vadă ce făcătură se creează. Și de ea este nevoie ca populația activă în online și care aproape de fiecare dată scoate la înaintare faptul că, vezi Doamne, plătește taxe și impozite și din banii lor iau cei din satele moldovenești ajutoare sociale pentru a se crea ura. Ura și atât.

Și se face o mascaradă publică în care apar presupusele reacții ale oamenilor care refuză locurile de muncă în confecții (da, mereu a fost vorba de confecții pentru că firmele astea, în zonele defavorizate nu plătesc utilități, folosesc un sediu public, de regulă, pentru care nu plătesc nimic și, deci, nu-l vor cumpăra niciodată plus că taxe și impozite, se știe, nu dau deloc deloc). Singura lor dificultate este să-i facă pe oamenii de la sate să le muncească, chiar dacă localitatea respectivă este la 100 de km depărtare.

Dacă nu se găsesc proști ca ei să accepte salariile acelea, patronul nu are cum să scoată profit și va fi nevoit să-și mute firma undeva unde nu mai beneficiază de scutiri. Și pentru asta folosește presa acum, care inventează sau publică textul gata primit, ca pe un advertorial pentru o sumă mică sau suficientă până luna viitoare.

De ce nu apelează mai mult la cei din orașe? Pentru că cei din orașe nu muncesc pe salariul acela mic, pentru că preferă să plece sau să încerce la loteria facultății sau să ia ceva bani de la UE (Apropo de asta, sunt multe moduri de a lua bani de la UE dar niciunul pentru oamenii despre care se urlă acum că stau pe ajutoare sociale)

Chestia este putredă de la capăt. Nu aș vrea să spun asta, am considerat că nu vor mai fi astfel de atacuri. Doar oamenii care nu trăiesc pe banii lor sau care câștigă mult mai mult decât salariul mediu pe economie pot spune despre cei care refuză penibile salarii din confecții că sunt leneși și că nu muncesc. Și, implicit, cei care au firme și o tot spun pe aia cu: noi plătim taxe și impozite, ar trebui ca ceilalți să ne muncească pe oricât vrem noi.

Dar, pentru o clipă, dacă cei care muncesc acum pe salarii de doi lei, s-ar opri și ar refuza. Dacă ar spune că vor să muncească pentru firmele, de obicei, din afară care fac mare profit la noi, pe salariile din afară sau măcar pe cele corecte în raport cu prețurile produselor și ale serviciilor de la noi din țară. Dacă s-ar gândi că e de ajuns că patronii nu plătesc utilități și chirii și nici taxe și nici salariul , în unele cazuri 75% din salariu este dat de stat, caz în care firma este doar beneficiara unui produs și ar considera că este de ajuns și că nu mai au nevoie să obțină și munca lor aproape gratis.

Dacă presa ar folosi subiecte reale și ar lucra, așa cum scrie în cartea ei, pentru informarea corectă a cetățeanului, cel care i-a dat legitimitate, că este un termen la modă, și nu ar încerca să-i învrăjbească pe oameni, ce credeți că s-ar întâmpla cu piața muncii?