De ce nu meriți salariu mare

Bună dimineața. Ia să scriu eu fără nervi. Mă gândeam așa că este o practică comună printre oamenii care angajează. A, și mai am ceva de spus. Acum oricine caută un copy îi pune botniță de minim trei ani pentru că ideile vin doar din experiență și creația e un proces matematic. Prostii de prostit oamenii. Se spune că trebuie să dai mereu vina pe tine și dacă ești slab ca mine așa și faci, că nu te-ai adaptat, că nu te pricepi la fix nimic, că n-ai învățat să gândești, să scrii, să vorbești și, dacă cineva te-ar accepta la un job, e o favoare imensă și pentru ea trebuie să nu iei salariu mare.

Dar mă întreb dacă în primele luni mănânci mai puțin, de băut nu se mai pune problema, de cumpărat o carte, o haină, un film, o amintire, o floare nici atât, mă întreb dacă la chirie sau la rata de la bancă sau la factura de la lumină sau la plata gazelor cineva zice că abia te-ai mutat și la început toate cele de mai sus nu costă 200 de euro, costă doar 75, că ești strâmtorat și noi între noi suntem omenoși și avem înțelegere față de situația celuilalt.

Acum toți cei care vor bani de la tine vor spune că nu se poate, vor spune că plătești sau pleci, tu vei încerca să le spui că o să consumi mai puțin dar degeaba, te vor da afară în șuturi. Și cred că în primele luni la un job sau loc de muncă, nici mașina, în cazul nefericit în care o ai și ai nevoie de ea, nu consumă mai puțin, și nici țigările sau cafeaua nu se dau la un sfert din preț. Deci magazinele nu lucrează pentru noi. Pe asta o pot înțelege. Dacă ai un necaz mare în familie, ferească Sfântul, nu rezolvi problema sau intervenția cu mai puțin folosind cu nerușinare ca motiv faptul că ești angajat nou. Nu merge deloc așa.

Dar tu nu produci mult pentru angajatorul tău, deci cum faci cu asta. Și, pentru că ai toate chestiile de mai sus pe cap, o să te concentrezi pe sfert și vei lucra mult, prost și fără rost și astfel șansa ca salariul tău să crească dispare repede și sigur și fără să bagi de seama deja ai picat și e nevoie să începi altă căutare la un alt loc de muncă cu alt salariu de început cu care nu prea ai cum să dai înainte.

Eu văd asta ca pe o problemă reală și des întâlnită. Lasă că atenția din media e pe sutienul Udrei. Cred că suntem prostiți. Eu urmăresc o singură emisiune TV și o urmăresc pe net. Atât. Și pentru că suntem atât de prostiți cunoaștem doar cine e asistenta X de cursă lungă și dacă cineva ne întreabă trei invenții românești, ne fâstâcim, ne ascundem, o dăm la întors. Poftim democrație, cultură și libertate. Ce am scris mai sus e un cerc, cum ieșim din el? Cu bine

Inima mea e moartă

Bună seara. Nu mai am energie în degete ca să scriu, așa că dacă acest articol cade brusc, să credeți că am plecat în vizită pe Marte. Am fost un pic bine în dimineața asta și mi-a fost letal. Ziua a fost un mormânt la care n-a venit nimeni. Sunt multe gesturi pe care firea umană nu le mai conștientizează când uită să-și ia pastilele. Mă uit de trei ore la fila asta, am așa de multe să vă spun, sunt așa de multe lucruri din actualitate care ar merita scrise, inima mea a adunat atâtea boli încât vrea să meargă la un doctor care să umble cu mâinile goale în ea și să nu se păteze. Nu v-am spus că e greu să aveți firea mea și să trebuiască să mergeți în fiecare zi cu asta.

Dar dacă într-o zi se adună prea multe? Dacă de data asta inima nu mai vrea și nu mai vrea să creadă în mine? Dacă mă lasă într-o zi, așa, pe nepusă masă, pe furiș, departe de toți ochii din lumea asta, dacă zice că până aici ne-a fost înțelegerea, ce se întâmplă atunci? Știu că măcar atunci nu-mi va ai părea așa de mult rău de tot ce se întâmplă, nu se va mai lega totul de mine în halul acesta, nu vor mai apărea găuri în mine cât ziua de miercuri de mari.

Inima mea e moartă. Aveam, de dimineață, câteva mini scenarii faine, s-au dus dracu toate, au intrat în noroi și nu ies, nu ies și pace. Nu ies la lumina zilei. Sau poate ziua nu mai are lumină. Cred că e greu să treci prin anumite zile, cred că te lasă ca pe o capsulă de pastile de unică folosință, ca pe un mușchi veșted într-o farfurie pe care picioarele de muscă harnice au făcut cărare. Și de acolo mușchiul ajunge în coș. Cu bine

Nu mai scrieți pe gratis

Bună seara. Mă iertați că mai scriu despre asta, dar nu am cum să evit. Am și eu nebunia mea și, din păcate pentru cei care nu gustă asta, aici este locul în care sunt eu și în care îmi adun toate frustrările de zici că pot face din ele Podul de Piatră care nu se va dărâma niciodată.

Vă rog eu frumos, nu mai scrieți pe gratis nici dacă vă roagă Iohannis spunându-vă că va face o poză cu noi și cu numele vostru îl va urma pe cel al domniei sale atunci când un cronicar de la  site va relata despre un semi-eveniment. Vă rog eu frumos nu mai scrieți pe gratis pentru niciun blog colectiv din lumea asta, pentru niciun site de seriale, pentru niciun blog de comunicate de presă, pentru niciun ziar/site dubios de semi-știri, caz în care știu cum scriu cei care o fac, și modul acela poate fi acceptat doar pentru că ziarul ăla online este folosit drept pretext pentru fonduri, de regulă, din bani publici.

Chiar atât de mult să vă frapeze faptul că vă apare numele într-un afurisit de colț al unui site colectiv, ziar local, portal de semi-știri încât să le dați mură-n gură șmecherașilor care au făcut și fac bani din asta? Chiar atât să credeți voi despre voi că valorați? Acum să umblu și la partea sensibilă pe care mi-o spun unii și mie în cazul poeziilor: dacă voi atât de puțin vă apreciați muncă, oare credeți că alții vor da mai mult de 1 ban pe ea? Munca voastră, respectul vostru valorează ceva. Trebuie să fie așa.

Eu cred în asta. Eu cred în oameni. Eu cred în cei care luptă pentru ce este al lor. Dacă mai mulți vor face asta. atunci se va duce vestea sau multe pagini și multe site-uri vor rămâne goale iar voi dacă aveți ceva de spus scrieți pe oriunde , pe facebook, pe google plus, pe twitter, în caz că blogul nu e deja o opțiune, pentru că numele vostru acolo, pe un site de amatori, de cele mai multe ori, nu vă va aduce beneficiile pe care le așteptați, vă rog să mă credeți pe cuvânt.

Pe mine, nu știu în mod total de ce, mă doare foarte tare când oamenii muncesc pe gratis doar ca să crească un site, un blog sau un ziar online pentru că cineva i-a mințit cu nerușinare că va crește și numele lor odată cu produsul. Nu va fi așa. Mai mult decât atât, atunci când vă promovați articolele scrise prin tot felul de grupuri de facebook, nu vă promovați pe voi, nu ajutați numele vostru să însemne ceva, ajutați doar ziarul/site-ul/blogul să crească și asta chiar nu e în regulă. Nu e . NU E. Cu bine!

A fost mereu vorba de bani

Bună seara la dumneavoastră. Da, a fost mereu vorba de bani dar au fost prea puțini să recunoască, așa cum spune Samurai în bucata cu același nume. E bine să crezi în spirit, în reverie, în planuri mărețe, în cărți, în călătorii, e bine să crezi că oamenii îți vor votul sau nota de încredere doar așa că le place lor de omenia ta. Nu, doar au profitat de ea și tu ai acum nevoie să găsești altceva pentru a supraviețui. Dar se spune că românul e inventiv și e învățat de mic să îndure. Oare așa să fie?

De ce a fost mereu vorba de bani? A fost pentru că lumea vrea să facă mai mulți bani în timp ce se asigură că alții nu mai fac și în timp ce evită cu toată puterea să vorbească despre asta. E totul despre filme, cărți, muzică, televiziune, spectacole de teatru, festivaluri de muzică și de film, e totul despre blog-meet-uri, e totul despre socializare, despre facebook și reclamele sale, despre ieșirea de sâmbătă seara de la bar cu băieții/fetele, despre recreere, despre cum să gătim cu spor și cum să belim ochii la cireașa de pe tort. Ceea ce am scris acum este o falsitate la costum.

Nu, nu este despre nimic din ceea ce an enumerat eu. Este vorba despre bani. Bani murdari, bani curați, bani să fie , că de restul se ocupă ei ca și până acum.

Nu, nu e despre un film, e despre încasările lui și despre bugetul pe care l-a avut. Nu, nu este despre o carte, este despre costurile unei cărți și despre cât de mult ea nu se vinde. Nu, nu este despre socializare pe facebook, este despre câți utilizatori poate livra facebook unui brand care alege să fie reprezentat în acest fel. Și lista poate continua. Dar…

Se zice că cei care se gândesc cum să facă bani eșuează tocmai pentru că nu pun nevoile și dorințele clientului pe primul plan. Sau eșuează pentru că implică multe crezuri și dorințe care nu au legătură cu banii? Mâine, poate, vă spun despre Partidul Tinerilor din România, o chestie mișto, un partid care va fi oricum doar că depinde de noi dacă va schimba ceva. Mi-a prezentat inițiativa asta un prieten, sună pozitiv, de pierdut nu avem ce, doar de câștigat. Salve

Când ești terminat

Când ești terminat, nu te mai poți ridica, ești legumă, ești pierdut pe vecie, mestecat într-o mașină uriașă de tocat carne. Mă uit de trei ore întregi la postarea asta și ea e tot goală. Pe scurt: am rămas fără soluții. Va trebui să renunț la absolut tot de acum încolo și tot nu cred că o scot la capăt. Va trebui să renunț și la carte. O voi face, le voi cere scuze oamenilor care au scris pe copertă și mergem mai departe. Mă rog, asta cu mergem mai departe e o figură de stil la nivel de amatori, dacă îmi este permisă o astfel de alăturare de termeni. Nu mergem mai departe, ceva se duce dracu de tot, se rupe, ceva dispare din noi în fiecare situație când nu mai avem soluții.

Poate să vină și Dumnezeu pe pământ că până nu ai soluția de a merge mai departe, nu te ridici. Dacă, doamne ferește, soluția ta este legată direct de bani, ai cam dat-o în bară într-un stil de mare artist, căci, se pare, orice se poate pe lumea asta, numai să găsești un loc de muncă sau să găsești ce să muncești pe o sumă de tot rahatul nu se poate, nu se poate și basta. Acest nefast nu se poate este ca un cui bătut în perete pe care nu-l poți trage de acolo cu mâna goala dar numai la el te gândești, nu poți mânca, nu poți fuma, nu poți bea apă, gândul tău e acolo, înfipt, un cui în perete care te privește ca un șef scârbos cu o ceașcă de bucurie în mână, iar tu vrei să-i spargi cana în cap

De ce faci când nu mai soluții?

Tu ai Internet Banking

Bună ziua. Mă recuperez. Am o chestie care mă bate la cap mereu și anume faptul că nu am blestematul de Internet Banking pentru că nu am telefon smart cu nu-știu-ce serie de android re-re-softat, pentru că, dacă aș avea, nu știu dacă mi-aș permite Internet Banking, adică nu știu dar sigur costă ceva, trebuie să coste pentru că acum doar nu o zice Banca Transilvania că sunt eu Radu și că sunt de la Cucuieții din Deal și că pentru asta ar trebui să primesc din partea casei tot felul de oferte și bonusuri lunare care să includă și opțiunea sau ce o fi ea în care un om ca mine, preocupat de calcule și mereu afundat în sume mici de bani, să vadă naiba, atunci când îl arde buza, că parcă așa este vorba la români, care este soldul de care dispune. Căci altfel e nevoie să merg de fiecare dată până la bancomat, să ne salutăm așa de ochii lumii, eu nu vreau să mă salut cu el, nu am nimic să-i spun, așa că aștept cuminte să-mi spună el ce planuri are pentru mine.

Așa că vă întreb acum, la miez de zi, pe voi dacă aveți Internet Banking sau dacă ați vrea să aveți în 2015, așa ca și cum asta ar fi o schimbarea majoră sau semnificativă în existența dumneavoastră.