Obsesie

Ard franturi de lumina furata cand ea inceteaza. Si sap mereu la aceea gaura, sa pot pune cat mai multa. Imi este teama de reactiile diminetii cand intunericul se termina. Stiu ca ma va cuprinde un val de inconstienta care imi va ghida amprentele printre obstacolele mintii nealimentate corespunzator. Orele fragede ale unei noptii batrane sunt obsesia mea. Aceeasi, ea care ma intregeste, vine cu un arsenal de ecuatii interminabile si cu raspunsuri multiple. Cine sa le aleaga? Eu, care fug atat de multcand ma pot uita la drum si simt ca ma ameninta?  Nu! Eu trebuie sa nu vad drumul, atunci pot sa-mi calculez pasii. Atunci pot sa ma las sedus se simturile suave ale unei linistii ce zugraveste un tablou de solitudine mormantala. Dar orele? Oare ele nu-mi simt umbra greoie, apasata de abisurile amalganului de complicatii citadine, cand ma strecor afara de acolo. Poate ca da, dar stiu ca am fost cel care le-a servit o portie de hrana spirituala negresit. Acum mi-au dat chiar si un loc al meu, intr-un colt fara de orologiul neinfricat.  Vad ca randurile si-au consumat secundele asa ca orele fragede ma chema. Eu trebuie sa va las…

P.S. Sunt la fel de obsesivi: Psi, Simona, Ana

Amprenta liniilor curbate

Articol inscris la mostwantedblog 14.

Simona, lidera de opinie a editiei trecute, a propus tema:Cuvinte din minte, cuvinte din suflet; de ce ai început să scrii?  Ce simți când scrii? Cu sufletul sau cu mintea, tu cum scrii?

Soarta mi-a intins o mana si am acceptat sa ii fiu fidel. Am spus soarta pentru ca rational nu-mi pot explica cine a adus scrierea in viata mea. Pe atunci traduceam nealterat murmurul izvorului in inocenta, si clipe oglindite in zambetu-mi de smarald si asa am devenit bogat. Samanta imaginilor creatoare a inceput sa rodeasca profund si in fiecare an am fost fericit sa culeg fructele. Am invatat sa fac asta la fel cum inveti sa mergi pe bicicleta. Si va ramane la fel, in sensul ca niciodata nu voi uita sa pedalez ritmul simturilor incoltite in bucata de suflet neafumata inca de rumoarea cotidianului instabil. Fiecare zi cu litere care imi clocotesc in minte este o sarbatoare. Le iubesc. Poate ca este singurul te iubesc pe care il pot spune cu degajata sinceritate. Imi imbraca fiinta in metafore si imagini cromatice, fara de care strada pe care circula zvapaiatele mele aspiratii ar fi o simpla banalitate. Ar parea ca niste flori uitate in debara, parastite de surasul solar si de picaturile de roua abundenta. S-ar stinge repede. Dar acum stiu cum sa le scot pe balcon si sa le storc zambetul cu fiecare reflexie patrunzatoare a aburilor de lumina. Indiferent de libertatiile vietii, existe limite si bariere existentiale receptate la nivel vizual prin transformari ale personalitatii, iar peste ele singurul pansament care le poate acoperi cu succes, este pagina alba peste care amprentele calimarii in forma de linii curbate s-au imprimat permanent. Minutele in care rulez ganduri in randuri se opresc subit in fata mea si asteapta sa soarba din sudoarea paginii. Minutele acelea sunt scutul impotriva vantului aruncat de semeni in drumul meu. Scrisul e arma mea in razboiul cu falsitatea, perversiunea si insensibilitatea. Este modul meu de a arata ca traiesc, modul de a-mi afisa existenta pe un perete cu semnaturi artificiale si lipsite de umanitate. Este modul meu de a ingropa lacrimile intr-o cutie cu lacat, felul cum imi astup ranile provocate de grindina reactiilor inconstiente lasate slobode intr-un univers neingradit de valoarea sentimentelor profunde.

Asa evadeaza un biet fugar cand secundele nu se mai contorizeaza. Prin tablourile acestea pe care le pictez cu patos si dorinta abisala, eu respir. Societatea a inceput sa respire prin plamani de sticla, iar eu respir prin amprentele liniilor curbate.

Au lasat amprente pe acest tapet: Blogging din suflet … blogging CUminte!S.O.S. Sriu pe blogFile alberadiografie sau „restul este poezie”Sufletul pe hartie se elibereaza.InceputuriInca o data despre Oblio,Stiloul, Cel mai Bun Prieten,  aluat de cuvantEliberare

Enjoy:)