88:44
Suntem puțini și dureros de obosiți
când dezgropăm tot ce ne înconjoară
dar tot ce e îngropat crește
numai locul unde o face rămâne o pată
pe buzele bătăii de inima
surprinsă la trecerea dintre ea și încercare…
în noi respiră închipuirile
ca și cum trupul lor ar fi dintr-un carton bine aerisit
închipuirile n-or să plece de aici până ce nu-și vor închipui
că sângele strânge în dinți
și nu le poate rupe oasele numărate pe drept
sau nici nu le poate scoate organele
pe o buză de lumina
care să țină loc de înălbitor
fiindcă toate devin albe când clorul e prea puternic
înteleg să-și închipuie că nu mai au scăpare
doar dacă s-au terminat vârfurile cuțitelor
pe care se întindeau fricile
din respirația muritorilor pe vatră uscată
arta
N-avem senzațional, avem industrii creative. Încercați mâine.
Începe un eveniment care aduce mai aproape de stresul de zi cu zi arta în toate formele și formulele ei. În grădina botanica, în acest sfărșit de săptămână, va avea loc prima ediție a festivalui Creative Est dedicat industriilor creative de la noi, fotografie, artă contemporană, muzică, film și tehnologie. Vor fi povești, discuții și aplicații în timp real ale acestor forme de artă, deseori neconvențională, pentru că, în fond, acesta este obiectivul unui eveniment de acest gen, ce deschide o perspectivă, blocată de comsumerismul corporatist, asupra faptului că omul devine prea mult și prea repede asemănător cu un robot. Să găndim și să ne mișcăm, să evadăm. Scriu despre asta pentru că sunt departe de ea, pentru că acum am învățat tot ce aș vrea văd. Acum chiar în față.Sursa: shortsup.ro
Evenimentul este realizat de Asociația Oricum, o echipă care, după mintea mea de neavizat, este principalul actor al mișcării de industrie creativă din țara asta, sunt oamenii care au realizat tot ce înseamnă proiect de dezvoltare creativă din 2005 încoace, oameni cu minte, cu idei, cu viziune și cu forța de a crede în toate aceste lucruri. Și e mare lucru asta. Numai când pun asta în balanță cu negativismul meu pare de necomparat. Sau este.
Ce este cel mai important pentru mine aici este ca la sfârșitul fiecărei zile se întâmplă Shortsup, adică filme bune și scurte, premiate, gustoase, cu esență, care mă ung pe suflet. De la 22:00 sâmbătă și duminică se întîmplă în cadrul acestui eveniment selecția de filme de la shortsup, proiect al aceleași organizații Oricum, dacă nu știați, deși mă îndoiesc, pentru că este proiectul cel mai vocal iar cei care i-au auzit vocea din 2009 și până acum au devenit la rândul lor foarte vocali. Acum am aflat și persoana care se ocupă de selecția de filme pentru fiecare eveniment în parte, aceeași care se ocupă în fiecare zi de rubrica un film pe zi de pe shortsup. Firește că este doar pentru mine asta pentru că eu n=am cum să fiu mâine acolo dar voi puteți merge să vedeți o serie impresionantă de producții independente, mai noi sau mai puțin noi, premiate sau în curs de a fi premiate. Pe lângă asta mai este și trupa Byron care va performa live la sfârșitul proiecțiilor de filme bune și scurte. Dar Bucureștiul e acolo, nu aici.
Meniu a la carte.
In Club Panic se serveste in fiecare luna poezie sub clar de emotii, oameni si trairi minunate, cuvinte cu gust propriu, suc propriu, poezie in sange, poezie bine facuta amestecata intr-un pahar cu licori. Paharul e mereu plin si va asteapta. e unul dintre putinele locuri in care avem si noi loc, cei care in afara de asta vom muri de poezie si vom muri poeti pe facebook. E locul unde veti vedea oameni pentru care poezia(si muzica) inseamna totul. Va las sa gustati meniul aici : https://www.facebook.com/pages/Meniu-a-la-Carte/186313131554114?fref=ts . Pace in inimile voastre 🙂
Camus vrea ca artisti sa fie recunoscuti!!!
Daca romanica „se pricepe” la ceva, atunci acel ceva e legat de ignoranta. sau poate nu e ignoranta, e raportul real dintre cerere si oferta, daca nu se vrea cultura se ofera sex si scandal, in principal orice chestie care nu inseamna si nu produce nimic. rumega aerul degeaba in timp ce noi le platim viata cu sume colosale. gata cu ei, ca nu mai am pastile sa-mi potolesc durerile de cap…
Daniel m-a tras de maneca sa scriu despre asta, sa incerc sa va transmit ca ignoranta omoara orice forma a artei. M-am gandit sa folosesc ceea ce a scris Daniel, asa ca uitati cum stam:
Dacă cunoști un artist (un pictor, un scriitor, un solist și așa mai departe) și vrei să-i faci un bine, trimite-ne pe Facebook sau pe e-mailcâte ceva despre el. O pagină de Facebook, o idee sau două, o adresă de e-mail. Să vedem cine e, ce face și să putem lua legătura cu el. Dacă ești un artist, sau cel puțin te consideri unul, dă-ne tu însuți un semn. Iar dacă ești unul neconvențional, așa cum vrea blogul nostru să fie, atunci cu atât mai bine.
Noi scriem articolul, și apoi îl popularizăm împreună.
Poate asa, si cu umarul nostru, dar mai ales cu al vostru, vom reusi sa cunoastem si alte peroane care chiar fac ceva, nu asteapta sa intra la camera de filmat. Pe toate aceste personaje de carton, le urasc neconditionat, si ii mai urasc pe cei care se refera la oameni prin expresia „vizitatori unici”, pentru ca da, ura e cel mai sincer sentiment pana in prezent. Sper ca ei sa nu mai fie cititi, urmariti, priviti, s.a.m.d. . . si sa le retina celor care ii urmaresc si numele strazii pe care locuiesc.
Va astept sa reactionati. Nu e mult ce incercam noi, dar e. Oamenii care merita trebuie sa apara. Multumesc!
inima tresalta cand rasfoiesc unele bloguri
pasiune. cuvant de baza. asta „vad” in inimile celor care umplu randuri fara sa se gandeasca cum vor arata ele cand vor fi citite. fac asa pentru ca sentimentele descrise, starile, emotiile plantate acolo le apartin in totalitate. cat va admir si cat imi place s-o scriu. avem atata talent, atatia oameni frumosi, atatea suflete sensibile care sunt dispuse, in orice moment, sa isi imparta secretele cu ceilalti. si asta e stralucitor. manifest multumire totala pentru cei simpli, care desi numai simplu nu contureaza arta, nu cer nimic in schimb. atata talent. atata talent. urias. si totusi sunt niste anonimi. nu stiu daca e mai bine asa. dar e clar ca asta nu se va schimba. imi place cum mintea lor creeaza scenarii unice si de fiecare data un zambet in forma incipienta ramane singurul rezultat. multumesc. pace:)