N-am facut nimic…

N-am facut nimic din ceea ce spusele mele trebuiau sa determine si acum copacul fara seva a fost zdrobit. Cineva nu intelegea zilele trecute ce inseamna nivelul in care metaforele arata realitatea. E simplu! Ca ea nu merita nici macar adevarul propriu, ca e prea intinsa baia de sange, ca-s multe minti cu rost tavalite intr-o lupta pierduta fara sa fie inceputa. Nu, nu exagerez! In timp ce minti inguste savureaza „libertatea”, noua ne este luata iluzia de libertate, care oricum marsa catre o toleranta finita. Din greseala in greseala am crezut ca invatam, dar s-au scumpit manualele

Plastic

cuvintele zidite in furtuna

nu stralucesc cand ajung in reflectoare

si eu stiu ca au lacrimi

si nici ceata nu este

dar nu stralucesc

si nici praful din suflet nu s-a asternut

sau rugina din temnita bolnaviilor incurabili

la fel nu este, dar nu stralucesc

vanatorii de duplicitar au luat urma

arme cu duzine de cartuse se agita

secundele pierd sirul gloantelor

haotic dar abundent se napustesc

minutul nu ajunge pe linie

dar ele au stins lumina

dinainte sa spuna tot cu fiinta proprie

valul plasticului gol cerseste piedestalul