masca

oameni cu identitati purtate in niste masti care nu se descompun chiar daca efectele provocate se amplifica si nu ar mai fi nevoie; in vacarmul asta sunt in cel mai linistit loc pe care mi-l pot imagina, dar nu il pot construi, pt ca deja exista. nu pot sa pun semnele intre cele doua afirmatii. ajutor!!!

Fals natural

Stiti lucrurile acelea care sunt niste facaturi ordinare umplute cu fel si fel de cuvinte false, penibile si nepotrivite. Acum vi le prezint eu sub forma de articol creativ la care se prespunea ca ne vom bate joc de cititori nostri pentru un voucher de 50%  reducere la produse care pentru societatea in care traiesc eu nu exista. Cica, „bijuteri cu cristale” trebuia punctat, pentru ca, el face obiectul cautarilor pe internet, cand noi nu avem mancare. Nu avem nici case, dar raman doar la mancare. Nu. NU. Clinetul exista atata timp cat are lucruri existentiale. Nu veniti cu valorile astea inventate peste noapte ca nu are nicio legatura. Ce concurs?!  Cum sa fac asa ceva?! Cum sa fiu atat de „curva „? Pentru ce?! Pentru reduceri la chestii pe care eu si ai mei n-o sa le avem nici daca avem 9 (noua) vieti de trait. Oricum nu conteaza cine si ce scrie , caci am avut timp sa ma uit la multe articole notate constant cu note foarte mari si nu mi s-au parut ca fiind din schema originalitatii, creativitatii, sau a scenariilor de tip reclama la greu. Nu prea! S-a discutat atata pentru tema asta si voi aveti notele deja gandite. Atatea cristale aveti in minte incat ati uitat unde traim. Va aduc dovada ca indeplinesc cerintele. Reclama agresiva sau negativa?! Nicidecum. Reclama justificata. Mi s-a luat de markentingul vostru prost. Cine mai face astazi cadouri si cine mai are timp sa aleaga si cine mai are timp sa viziteze magazine intregi si cine ar citi cuvinte siropoase aici, daca as fi scris in halul ala. Cred ca sunteti intr-o eroare.  P.S. Articol pentru Superblog 2013

Sublim final

E foarte greu sa pari simplu. E foarte greu sa stii sa pari placut. Nici n-o sa va retin prea mult. Nu stiu daca cineva imi da atentie, dar eu tocesc taste mai precis ca un fierar ce-si lustruieste hrana de zi cu zi. Nu stiu sa construiesc modele la cerere, stiu doar sa construiesc modele din instinct, din amintirea unui viitor prea indepartat sau a unui pasiv apropiat de final, un trecator stradal cotidian. Cand ma apuc sa scriu, nu stiu ce fac iar creierul scoate idei penibile sau decente, dar ele se invart atat de repede, isi schimba hainele si se schimba intre ele… Nu vedeti ca totul e o roata???