1 apel pierdut…

Astazi am stiut cine sunt. Cineva a sunat si n-am raspuns. Poate pentru ca nu trebuie sa raspund cand sunt chemat, poate ca nu simt chemarea asa cum ar trebui sau poate ca am intuit ca nu este pentru mine. De ce am stiut cine sunt? Pentru ca nu am pretins ca apelul mi-ar fi fost destinat mie! Am avut putetea de a recunoaste ca lucrurile bune nu suna la mine… de aici rezulta ca sunt un om care pierde! E atat de simplu. Nu-mi vine sa cred ca mi-a luat o parte importanta din zi ca sa-mi dau seama de asta…

p.s. aici aveti o capodopera:  http://www.youtube.com/watch?v=VMaNmalbEU0One-Missed-Call-179861-213

Pun intrebari

Pun întrebări la cuvintele care sunt deja o întrebare,

… şi cine răspunde…?

De ce gândeam cu întrebările lor către mine,

ca şi cum i-aş întreba prin gândurile lor?

De ce întreb cuvintele dacă vor să stea într-o întrebare

în care să se întrebe despre ele însele?

De ce alerg cu întrebările prin buzunarele minţii altora, şi acolo mă întreb unde sunt?

De ce întreb cu metafore,

când nu am încercat niciodată să întreb prin ceea ce este întrebarea în sine?

Nu este totul o întrebare ascunsă în mii şi mii de întrebări?