Furtuna – G. Bacovia

Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul…
Şi parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite…
De spaimă mă prind
Priviri rătăcite,
Şi mintea, de zgomot,
Nimic nu înţelege…
Şi-aş vrea ca să mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar…
Cuprins de-o furtună,
Pierdut să dispar
Prin codrii Bacăului…

Decor – G Bacovia

Copacii albi, copacii negrii
Stau goi in parcul solitar:
Decor de doliu, funerar…
Copacii albi, copacii negrii.

In parc regretele plâng iar…

Cu pene albe, pene negre
O pasãre cu glas amar
Strãbate parcul secular…
Cu pene albe, pene negre.

In parc fantomele apar…

Si frunze albe, frunze negre; 
Copacii albi, copacii negrii;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar…
In parc ninsoarea cade iar…

G Bacovia- Poema finala

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ…

Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana…
Stiu…
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis –
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis…

Istoria contemporană…
E timpul… toti nervii te vor…
O, vino odată, măret viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ…

P.S. De ce? Pentru ca e luni! Enjoy:)

Sânge, plumb, toamnă – G. Bacovia

M-am gandit ca in fiecare zi de luni sa il pun aici.

Incet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.