Vis la jumatate

Cand visele iti canta la chitara timpului
regasirea de a doua zi
in urechea astupata de perna
doar sa nu intre praful urmatoarei zile
frica de contaminare te ratuteste in ticaitul nepornit
intiparit de cand iti imaginai viata
jucandu-se cu o minge la o singura poarta
fiindca directia nu avea rever
iar simplul gol te ducea in golul
pe care asudai sa-l invingi la loviturile de departajare
tot ce trebuie e sa te opresti
sa asculti indicatiile in ritm de chitara
care-ti dirijeaza driblingurile cand din fata
nu se arata niciun adversar!
chitara si-a slabit coarda…
de aici indicatiile distorsionate.
Adormisem iar cu castiile pe urechi, fug acum!

Articol inscris la Blog Power 18Psi, castigatoarea editiei trecute, a propus tema:  „Trecut vs. viitor. Judeci prin prisma a ce va fi sau a ce a fost? Ești atras mai degrabă de ieri decât de mâine? Din oglindă îți zâmbește cel care ai fost sau cel care vei fi?”

Celelalte articole sunt:

1. Copilul de lego 2. Sa privesc oglinda?
3. psilocybin 4. Eutropolis
5. Sunt eu 6. Marea TRILEMA: trecut, prezent ori viitor?
7. Pictor… 8. Culoare

Omul cu lasou…

Secventele memorabile pleaca cateodata. Ele raman categorisite drept amintiri, dar sunt puse laolalta cu lucrurile de care vrem sa scapam si de cele mai multe ori habar nu avem cum. Aleg ca in lupta asta, cu clipele scaldate in galopul vantului, sa lupt  cu un lasou in mana. Eu vreau sa dobor fiecare secunda, sa mai ma bucur de aroma ei, sa stiu unde exact sa o pun pentru ca atunci cand rezerva sufletului mi se goleste, sa am la indemana serul potrivit, sa devin propriul medic al secundelor reci, cu care sa ajung camarad la o masa unde timpul sta si asteapta linistit sfarsitul conversatiei. Lasoul este arma care pastreaza langa mine sentimentele pe care le fugaresc zi si noapte, le convinge ca merit atentie si apoi le elibereaza. Lasoul nu produce rani. De aceea il vreau sa-mi fie aproape. In fiecare aglomeratie de ganduri grabite, in fiecare intersectie unde ele lovesc cu putere claxonul sa prinda verde, peste tot vreau sa pot recupera cate ceva din fragmentele de imagine care nu apuca sa mi se proiecteze, fiindca imediat sunt chemate la o alta proiectie. Orice clipa inseamna o samanta care poate incolti corespunzator daca este protejata suficent. Poate ca eu sunt solul care are fertilitatea necesara sa creasca fiecare tresarire de miscare, fiecare unda de zgomot, fiecare fior care taie respiratia, fiecare lacrima abisal incarcata de o persoana in negura zilei. Mi-as dori ca sugestia sa-mi devina fapt, ca semnificatia sa-mi devina realizare, pentru ca sper, ca tinandu-le mai mult de vorba sa mi se destainuie cumva. Asta-s eu, omul cu lasou care nu a apucat sa spuna si sa transmita aproape nimic din ceea ce a simtit. Apoi au zburat cu tot cu incomensurabila amarciune a tacerii aproape totale. Poate ca vreau doar sa mai mai intalnesc odata cu toti si cu toate…

Articol participant la Blog Power 16. Tema propusa de liderul editiei trecute, Psi, este: Eroul principal al filmului / romanului meu. Cine aș fi, ce aș face, care sunt motivele pentru care aș fi astfel?

Lista cu articole care au lasat urme pe „tabla asta de sah”: Losty, Jenabii, Ma cheama Alunka, Viata, ferea ca vin, Cronicar al vietii mele, Romanul meu, Suras pe obrazul eternitatii, Feminista, As vrea sa fiu, Personalitati multiple.

Salutari tuturor!