Citește conținutul, nu omul

Acest mesaj conține rugămintea mea, a omului din spatele acestui blog, sinceră și apăsătoare pentru cei puțini și mici care intră, din greșeală sau nu, pe aici și care nu trebuie să demonstreze mâine în tramvai că au citit aici, așa cum e moda din spatele unor bloguri cu nume, ai căror mari tehnicieni sunt asaltați de numărul mare de fani și de fane care așteaptă să ia un autograf, dar pe care ei nu-l pot onora, pentru că, de la o vreme, nici nu se mai sinchisesc să mai spună ceva, ignoră cu faima pe care le-ați construit-o și postează câte un mesaj sifilitic cum că nu pot ei să răspundă la comentarii pe blog sau pe facebook deoarece au AȘA de multe și le-ar lua din statul cu cei dragi. Dar vă întreb eu pe voi, dragi autori mari de blog care a luat locul OTV-ului în discuția din Ratb de dimineață, cum era, mă, când nu aveați deloc comentarii, nici pe blog, nici pe pagina de facebook, și răspundeați cu câte trei comentarii când primeați unul? Desigur că de acolo de unde v-ați îndesat capul, nici ora 12 de luni nu vi-l poate scoate, dar oamenii când și mai ales dacă se vor prinde de asta, că îi țineți ca pe oi, s-ar putea să plece și să vă aducă mare dor de a răspunde așa cum trebuie unui comentariu din partea zecilor de mii de fani ai voștri.

Mai știu că nu contează ce scrie X atâta timp cât scrie ceva nou la câteva zile, pentru că orice s-ar întâmpla numai la X trebuie citit chiar dacă spune atât de puțin încât termenul jalnic e chiar decent. Pentru o dată în viață, nu-l mai citiți că este X, citiți-l doar pentru ce scrie. Măcar pentru o zi.

Tot ceea ce am observat mai sus este observat direct pe blogurile în cauză și pe paginile respectivilor de facebook, personaje până mai ieri decente, dar odată cu traficul intens, se pare că nu-și mai încap în piele. Chiar mi-aș fi dorit să văd ceva de calitate pe acolo, dar a fost doar a scrie din realitate, nu din burtă. Sper să fie cineva care bagă de seamă ce spun eu din inimă pe aici. Bună seara

Camus vrea ca artisti sa fie recunoscuti!!!

Daca romanica „se pricepe” la ceva, atunci acel ceva e legat de ignoranta. sau poate nu e ignoranta, e raportul real dintre cerere si oferta, daca nu se vrea cultura se ofera sex si scandal, in principal orice chestie care nu inseamna si nu produce nimic. rumega aerul degeaba in timp ce noi le platim viata cu sume colosale. gata cu ei, ca nu mai am pastile sa-mi potolesc durerile de cap…

Daniel m-a tras de maneca sa scriu despre asta, sa incerc sa va transmit ca ignoranta omoara orice forma a artei.  M-am gandit sa folosesc ceea ce a scris Daniel, asa ca uitati cum stam:

Dacă cunoști un artist (un pictor, un scriitor, un solist și așa mai departe) și vrei să-i faci un bine, trimite-ne pe Facebook sau pe e-mailcâte ceva despre el. O pagină de Facebook, o idee sau două, o adresă de e-mail. Să vedem cine e, ce face și să putem lua legătura cu el. Dacă ești un artist, sau cel puțin te consideri unul, dă-ne tu însuți un semn. Iar dacă ești unul neconvențional, așa cum vrea blogul nostru să fie, atunci cu atât mai bine.

Noi scriem articolul, și apoi îl popularizăm împreună.

Poate asa, si cu umarul nostru, dar mai ales cu al vostru, vom reusi sa cunoastem si alte peroane care chiar fac ceva, nu asteapta sa intra la camera de filmat. Pe toate aceste personaje de carton, le urasc neconditionat, si ii mai urasc pe cei care se refera la oameni prin expresia „vizitatori unici”, pentru ca da, ura e cel mai sincer sentiment pana in prezent. Sper ca ei sa nu mai fie cititi, urmariti, priviti, s.a.m.d. . . si sa le retina celor care ii urmaresc si numele strazii pe care locuiesc.

Va astept sa reactionati. Nu e mult ce incercam noi, dar e. Oamenii care merita trebuie sa apara. Multumesc!

 

anuntul de seara

sa le luam in ordinea in care mi le amintesc. „viitor” va reveni asa cum trebui mai clar si mai pronuntat, ca sa va dati seama ce este de fapt, ma rog, cei care treceti din greseala sau nu pe aici. „anul nou” ar trebui scos/scoasa din uz. blogul este un caiet de notite. omul este cel mai mare iubitor de viata si „guvernele” stiu asta, asa ca o fac din ce in ce mai grea. sclavia moderna este o forma inteligenta de control, daca nu cea mai reusita dintre ele. 2014 este un an greu, si va fi chiar mai mult de atat, mai ales dupa runda nr 2 de majorare a taxelor din martie-aprilie.  ce este pentru voi inflatia? va rog negresit sa-mi raspundeti la chestiunea asta. seara buna.

Parfumul din trecut conjugat la prezent.

-Toate detaliile ei sunt imprastiate prin casa. Ai zis ca te desparti de ele, ai zis ca vrei sa nu te mai traga nimic inapoi. M-ai facut sa am incredere in tine si acum imi tradezi incredere in modul tau. Stiu ca nu vrei, dar o faci si ma doare.

-E involuntar. Mai am nevoie de timp, mai am nevoie sa-mi dai spatiu pentru gandurile mele.

-Vad insa ca iti lipseste spatiu si pentru lucrurile ei, pentru tricou ala, pentru cartea aia, pentru parfumul ala…

-Ele fac parte din viata mea, ele mi-au luat o parte din viata, mi-au cucerit o parte din viata, mi-au cucerit-o pentru un timp care pare sa nu se sfarseasca… Ma simt atras de ea uitandu-ma la lucrurile ei, la amintirile ei, la existenta trecuta care nu vrea sa-si accepte destinul.

-Te pierzi de atatea ori in detalii si lucruri minore, in cuvinte si imagini mult prea indepartate. Mi-as dori sa-mi spui, poate inteleg de ce ea a ramas intre noi, de ce trecutul nu a ramas niciodata la locul sau, de ce tot vine peste noi, peste prezentul nostru, peste constructia noastra din prezent, dar mai ales vine peste mine prin intermediul tau. Ma darama ca te darama pe tine in momentele in care te simt absent. Macar spune-mi mai mult despre asta decat mi-ai spus data trecuta, mai mult decat crezi ca ar trebui sa stiu. Poate gresesc, dar daca nu o faci pentru tine, macar fa-o pentru respectul care ar trebui sa existe intre noi…

-Da vreau sa ma intorc cu spatele, sa ma asez si apoi iti voi spune cate ceva. Nu tot, ci exact asa cum ai spus si tu, mai mult ca data trecuta…

-Eram un betiv care isi consuma timpul distrugandu-se. Unul care avea un tricou cu mesajul „OK” si care observa in oglinda cum este el de fapt. Dar stiu ca realitatea ma ingrozea. Droguri. Nopti maturate de pe calendar. Constiinta scursa cum se scurge mina de la pix. Dintre toate drogurile, unul il zdrobea cu adevarat: realitatea. Cel mai ieftin, dar devastator. Viata imi era confuzia cotidiana in calvarul citadin. Ea a aparut sa ma trezeasca de fiecare data pana cand m-am trezit cu adevarat. Cand am simtit-o prima data, am descoperit ce e seductia. Credeam ca e un mit, dar vorbeam mult si prost. Credeam mult si prost. Am descoperit-o incet, printre randuri, printre pagini de jurnal, printre cafele negre si printre sticle de bautura. Multe sticle. Cand venea aici, schimba atmosfera. O simteam. Avea un parfum unic. Era captivant. Era ca ea. Ma trezea de fiecare data. Era Super Playboy si sigur avea super-puteri. Am aflat mai tarziu. Ma tragea in corpul ei cum trag acum din tigara asta blestemata. Era curata. Ca un antonim al randurilor pe care le scriam. O simteam in mine zambind. Zambetul ei mirosea la fel ca parfumul. Nu il schimba niciodata. De asta i l-am cerut cand a plecat. Am vrut sa nu plece, sa o pot simti. Sa ii pot simti trecutul prezent…

-Deja simt ca am spus mai mult decat trebuia. Am nevoie sa (ma) inchid putin, am nevoie de o pauza si de un pahar.

P. S. Acest articol este scris pentru SuperBlog 2013!

 

Ca sa nu-mi traiesc viata, am ales sa scriu!!!

Cuvinte. Articulate sau nearticulate. Pedeapsa sau har. Metoda de a ramane in viata sau de a iesi din viata. Bine ati venit in mintea mea intr-o mahala pe-o canapea de catifea (C.I.A.).  Sunt condamnat sa fiu un nimeni. Un nimeni credibil. Existenta mea este dependenta de cuvinte, de litere intoarse, de cuvinte nepotrivite, de imaginile si sunetele formate, de creatie, de reverie, de starea de nestare. Existenta mea este dependenta de simbolurile sale. Simt ca asta e singura solutie, ca doar asta trebuie. Daca nu scriu, nu exist. Dependenta mea imi da libertate. Libertatea este in mintea mea. Eu scriu in minte. Nu ma pot opri. Nu ma pot opri pentru ca as inceta sa mai exist. Timpul trece doar prin ceea ce scriu. E singura perceptie pe care o am asupra lui. E singura perceptie care ma abate de la gandul ca viata este o tarfa autentica. Tot ce incerc sa fac este sa imi scriu alta peste ea. Calea cea mai buna de a trece prin viata asta este sa-mi scriu alta peste ea chiar in timp ce aceasta ma devoreaza. Viata este un animal de prada, iar cea mai buna ascunzatoare este scrisul. Simt ca asta trebuie sa fac. Mereu am simtit asta. Daca nu faci ceea ce trebuie, vei muri din ceea ce nu trebuie. Cuvintele sunt pedeapsa mea, dar in acelasi timp reprezinta si singura solutie la aceasta pedeapsa. Nu sunt inca ce vreau sa fiu, sunt doar ce pot. Scriu pentru ca doar asa ies din mine pentru a fi cu mine ca sa-mi pot prezenta radiografia completa a tuturor organelelor. Scriu pentru ca ma fascineaza apropierea fata de moarte, departarea fata  de viata, sensibilitatea intunericului si duritatea luminii. Ele sunt tentatii permanente.

Placerile noastre nevinovate sunt cele mai pure tentatii. Ele sunt atat de diferite incat ne aduc aproape. Ele ne dau o identitate. Ele ne fac unici. Imi plac oamenii cu obsesii. Acum va invit sa vedeti un film distribuit de Roimage, „Tentatii (i)rezistibile, in care se prezinta povestea a trei dependenti de sex. Este o comedie care trebuie vazuta. Este o lupta cu dependenta, o lupta imaginata ca o aventura, pentru ca altfel nici n-ar avea farmec. Am auzit cuvinte frumoase despre dependentii de sex din aceasta pelicula: Mark Ruffalo, Tim Robbins, Gwyneth Paltrow, Josh Gad, Joely Richardson si Patrick Fugit. Imaginea dependentei de sex pare tentanta in orice context. Eu v-am oferit contextul. Voi trebuie sa gasiti remediul. Tentatii (i)reversibile/Thanks for sharing s-a lasat devorat din 4 octombrie. Este o comedie care asteapta sa fie gustata de cei care au simtul umorului dar si de cei care ar vrea sa-l aiba.

P.S. Acest articol este scris pentr SuperBlog 2013!!!

e atata mizerie…

e atata mizerie in suflete, pe strazi, in minti si in iluzia lor. dintre toate iluzia mintilor e de departe cea mai curata. e atata mizerie in pahar incat il bei dintr-o inghititura si doar asa poti accepta ca maine nu e bolnav cand ati fost amandoi la reparatorul de ganduri… e atata mizerie incat esenta e un nimic care nu poate… e atata mizerie in postul asta