Cadru sihastru denumit optimism

Infidelitatea ataca in gura serii caractere domolite in aburul privirilor meschine, care reticente se infatiseaza tantose in piata mare. Si noi, ne ascundem in cochilii patate de amarul sarurilor lichide care isi tin tot timpul robinetul deschis. Dar de ce nu se termina? Puterea lui sa fie mai intensa decat cea a unui explozibil aruncat in mijlocul unor focuri de arme? Iar cand, intr-adevar apar bombe, constatam ca ele sunt puse pentru a inlocui rezervorul cu saruri lichide si pentru a-l framanta si mai tare. Printre acestea, printre toate loviturile din bataia pustii, printre toate pricinile incerte care cuceresc taicaitul senin al orologiului nemilos, se mai strecoara sfios un cadru sihastru denumit optimism. De ce nu poate sa-si scoata mainile din buzunare si gluga de pe cap si sa ne salutam cum se cuvine? De ceac  pozeaza el intr-un evadat din mintea mea care se ascunde in umbra strazii la prima curba? Am inceput sa fac rezervari in fiecare zi la un restaurant aproape de locul care-mi starneste cel mai adanc parfum al sau, in speranta ca imi va accepta invitatia la masa. In mod cert, i-as plati consumatia. L-as pune doar sa ia masa si ma lase sa il privesc… Cei de la restaurant m-au pus sa platesc rezervarea fiindca s-au saturat de atatea rezervari nesolutionate. Dar infidelitatea nu are limite in acest caz. Este masa goala la care privesc apasat de pe marginea strazii cea care m-a indemnat sa vorbesc despre asta. Acum insa, nici comanda nu mai pot face, fiindca apelul mi-a fost deviat catre sectia de politie. Am devenit un infractor urmarit pentru crima unei priviri care nu si-a mai gasit pluralul…

P.s. As vrea sa aud o vorba despre articol de la tine si de la tine!

Articol inscris la Blog Power editia 19, cu tema: Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți? propusa de Simona.

Celelalte articole participante:

1. Intalnire cu dragostea 2. Întâlniri
3. Ti-as spune ca… 4. Asteptati-ma…
5. Suflet in oglinda 6. Nu sunt cuvinte
7. Rendez vous cu un Vis 8. Baiatul fara nume
9. fara zahar 10. Cuvinte noi…neterfelite inca…

Lumea ca pe twitter

Asa cum ziceam aici , incercam ca in fiecare joi sa cedam pretiosul nostru spatiu vital virtual cuiva care are ceva de spus. Am luat decizia asta in timpul uneia dintre desele discutii filozofice de la Jeg, iar sortii au decis ca eu sa scriu pe blogul lui Radu azi, in timp ce Vaslui (da, e fata, nu intrebati) scrie pe blogul meu. Cand spun sortii, vreau sa zic ordinea in care eram asezati la terasa si cand spun filozofice nu vreau deloc sa spun asta.

Si ca tot veni vorba de discutii filosofice, mi-am adus aminte de drumul intre sediul Radio Romania (unde ne chema datoria de jurnalisti) si statia de metrou (unde ne chemau mamele acasa), cand eu si Florin  obisnuiam sa aberam  dezbatem aprins. Intr-una din zile, Florin s-a intrebat cum ar fi daca oamenii ar avea la dispozitie un numar limitat de cuvinte. Asa cum sunt caracterele de pe twitter, sau sms-urile. De aici pana la politica externa, religie si bere de import nu mai e decat un pas, dar despre asta in episodul viitor. Azi vorbim despre limita de cuvinte.

Imaginati-va cat de tacut ar fi orasul spre seara, cand se termina rezerva zilnica (in cazul meu la maximum 22 de secunde dupa ce ma trezesc; daca am noroc si sunt singur). Cum ar suna discursurile politicienilor si cat ar tine emisiunile cu Piersic? Nu-mi spuneti ca cei care nu pot vorbi simt asta zilnic. Nu ar fi o lume muta. Am putea sa vorbim, dar cu masura.

Cati dintre noi ar mai injura in trafic? Ce ar face adolescentele cu telefoanele mobile? Cat de mult inseamna un cuvant cand ai dreptul la 6 pe ora? (da, stiu, sunt 6,66/ora, dar as pastra restul pentru situatii de urgenta, ca „Ajutor!” sau „ai un foc?”). Te iubesc ar insemna mai mult decat acum? Ai mai zice nu, cand de fapt vrei ca celalalt sa mai insiste? Cum ar mai functiona radioul si ar mai zice mamaie Tatal nostru?

La inceput ar provoca multe incurcaturi, situatii penibile sau chiar tragedii. Dupa un timp, insa, cred ca lumea ar fi mai simpla si mai sincera. Florin lucreaza inca la subiectul asta si abia astept sa vad cum isi imagineaza el lumea cu conversatii limitate.

Pana atunci, voi cum v-ati descurca cu 160 de cuvinte?

PS: Am scris acest articol eu, Burete , ziua-n frig si noaptea-n ploaie. Astazi o gasiti pe Vaslui la mine, iar pe Radu il gasiti la Florin. De maine, insa va primesc la orice ora (daca nu incercati sa-mi vindeti Biblii sau sa-mi cereti banii de intretinere).

Focu’ la ei!