Pentru că acum e una din situațiile în care mi se pare cu adevărat greu să scriu, și cred că asta mă consumă ca pe o butelie ieftină din comerț, pentru că am degetele lipite în sânge gros, pentru că nu-mi găsesc ziua pe care o caut, am zis să avem la cina din seara asta imaginea care ar fi fost o variantă pentru OM, în caz că aș fi găsit editură care să fie înțelegătoare cu posibilitățile mele. Știți ce e OM nu? Dacă nu știți ce e OM, vă spun eu. Ce părere aveți despre prezenta?
Promit că vă deranjez doar putțn. Șriu că e seară și aveți treabă. Vreau doar să vă întreb cu cea mai aleasă sinceritate dacă titlul: Mâna care lovește cu pumnul vi se parre un titlu bun sau acceptabil pt ceva poezii adunate intr-un toc de coli, sper, albe, daca nu, se potrivesc și mai murdare. Deci vă mărturiesesc că eu îmi fac speranțe că îmi veți și răspunde, fie și monosilabic, dar să fie ceva acolo, două litere și promit că mă mulțumesc. Aveți milă de un om care vă cere ajutorul și nu vă poate oferi nimic în schimb. Pe asta mă și bazez de fapt. Să aveți o seara excelentă!!!
cateva tobe au insotit gandul asta. in mintea mea, sambata, cel rastignit pe culmea intrebarii, nu putea face decat sa se intrebe. avea nevoie de un cutit care sa taie la propriu din timp. m-am intrebat daca voi trai vreodata o lansare cum se face la targul de acum. m-am intrebat ce ar insemna sa fii acolo. am gasit ca nu voi reusi sa ajung acolo niciodata. m-am trezit duminica. e deja tarziu. am atatea de facut pe aici…
nu poti sa scrii fara sa iti asumi posibilitatea de a nu gasi raspunsul la fel cum nu poti sa astepti ca raspunsul sa vina din ceea ce nu faci
incult. trebuie sa termin cu asta. sange satanic e ca o rana dulce. sange satanic trebuie. cu asta a inceput portretul de joi. incepuse de mult timp, dar atunci mi-am dat seama. o replica de pus in cafeaua tarzie: „Aveam întrebări, au rămas întrebări… realitatea şi-a spus cuvântul înainte că noi să ne mai spunem ceva…”. fereastra e murdara, ma uit si am si consumat energia data de stare. mai astept. ziua se consuma fara sa mai bata, din cand in cand, la usa si sa-mi spuna si mie. exercitiu: cum esti cand nu esti tu? Raspunsul meu, fara ezitare: Mort. o sa iti explic altadata. asta e replica mea cand sunt aproape sigur ca nu o sa explic niciodata. astept doar de la celalalt sa intuiasca. daca nu ar fi in stare de asta, nu as astepta. atlas si crina, lucruri mai dulci ca o prajitura. se inchide.
„mi-am petrecut viata incercand sa scap de dorinta de a-i pune capat”
Radu 