Furtuna

…din bratele lui curgea neputinta cu fiecare privire ucigatoare pe care si-o primea ca rasplata pentru toate momentele in care uitase sa-i mangaie numele; dar facuse asta doar in sufletul sau fiindca era singurul care punea pret pe ceea ce face, cel care odata dezmierda pagini intregi cu cerneala unor reflexii cuantificate sub forma sarutarilor letale…si da atunci nu arunca venin asupra lui fiindca starea materiala ii implinea dorintele. Din asta era ea facuta, din asta avea ochii construiti. Acum ochii ei erau circumspecti si intrebau raspicat cum va reusi ea sa-si cumpere tigari. Dar astazi incercase sa-l convinga sa scrie… Era ultima sansa de a iesi din impas. Nimic insa. Tacea langa pagina si indura. Se pusese oricum capacul de la mormant peste vorbele sincere dintre ei si acum era doar un joc de tenis cu deziluzii, cu imagini care spintecau casnicia in doua. A aruncat paginile goale in rucsac si, lasand ploaia de insulte sa se izbeasca de masina de scris, a soptit:

– Multumesc pentru ca ai transformat furtuna de metafore in siruri de cenusa.  Acum o sa arunc cenusa in vant si-ti las usa deschisa  sa vezi cum ma risipesc…

Furtuna exista si la ei:  psipoezeleeclpsademartanacondeletiberiucristinaClopotelalmanahedictaturajustitieiadapavelprofunz

Dorinte trecute…

asera mi-ai suprimat dorintele in poseta ta
si ai iesit la plimbare cu ele
sa le versi pe primul scaun liber
de langa un pahar imbietor de regrete
captive adulmecau zumzetul pasiunii
izbindu-l de inconsecventa muta
din camera cu draperii trase
unde suspinul scurs pe fiinta-mi tremurand
macina sufletul intins pe targa durerii
infidelitatea luminii izgonea picaturile curbate
din calimara transformata in umbrele peretelui alaturat
…………………………….
eu adun ramasitele din censusa unei pagini
pe care zburau fluturi
in forma de zambete