seara de rutina

cateodata nimicul ajunge sa ucida. e seara in care n-am nimic de spus, vreau doar sa se termine, si timpul si eu, si tot si lumea si ideile si cei fara idei care de fapt au idei, si lumina mea stinsa si eu, si peretii si cimitirele si bolnavii si mortii umblatori si sangele crud. . .

Trec zile – Bacovia

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine –
Cu-un dor de „mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.

P.S. Pentru ca este luni.Enjoy:)