Furtuna

…din bratele lui curgea neputinta cu fiecare privire ucigatoare pe care si-o primea ca rasplata pentru toate momentele in care uitase sa-i mangaie numele; dar facuse asta doar in sufletul sau fiindca era singurul care punea pret pe ceea ce face, cel care odata dezmierda pagini intregi cu cerneala unor reflexii cuantificate sub forma sarutarilor letale…si da atunci nu arunca venin asupra lui fiindca starea materiala ii implinea dorintele. Din asta era ea facuta, din asta avea ochii construiti. Acum ochii ei erau circumspecti si intrebau raspicat cum va reusi ea sa-si cumpere tigari. Dar astazi incercase sa-l convinga sa scrie… Era ultima sansa de a iesi din impas. Nimic insa. Tacea langa pagina si indura. Se pusese oricum capacul de la mormant peste vorbele sincere dintre ei si acum era doar un joc de tenis cu deziluzii, cu imagini care spintecau casnicia in doua. A aruncat paginile goale in rucsac si, lasand ploaia de insulte sa se izbeasca de masina de scris, a soptit:

– Multumesc pentru ca ai transformat furtuna de metafore in siruri de cenusa.  Acum o sa arunc cenusa in vant si-ti las usa deschisa  sa vezi cum ma risipesc…

Furtuna exista si la ei:  psi, poezele, eclpsademart, anacondele, tiberiu, cristina, Clopotel, almanahe, dictaturajustitiei, adapavel, profunz

Obsesie

Ard franturi de lumina furata cand ea inceteaza. Si sap mereu la aceea gaura, sa pot pune cat mai multa. Imi este teama de reactiile diminetii cand intunericul se termina. Stiu ca ma va cuprinde un val de inconstienta care imi va ghida amprentele printre obstacolele mintii nealimentate corespunzator. Orele fragede ale unei noptii batrane sunt obsesia mea. Aceeasi, ea care ma intregeste, vine cu un arsenal de ecuatii interminabile si cu raspunsuri multiple. Cine sa le aleaga? Eu, care fug atat de multcand ma pot uita la drum si simt ca ma ameninta?  Nu! Eu trebuie sa nu vad drumul, atunci pot sa-mi calculez pasii. Atunci pot sa ma las sedus se simturile suave ale unei linistii ce zugraveste un tablou de solitudine mormantala. Dar orele? Oare ele nu-mi simt umbra greoie, apasata de abisurile amalganului de complicatii citadine, cand ma strecor afara de acolo. Poate ca da, dar stiu ca am fost cel care le-a servit o portie de hrana spirituala negresit. Acum mi-au dat chiar si un loc al meu, intr-un colt fara de orologiul neinfricat.  Vad ca randurile si-au consumat secundele asa ca orele fragede ma chema. Eu trebuie sa va las…

P.S. Sunt la fel de obsesivi: Psi, Simona, Ana