da, cred ca asta este: nu traiesc ca sa scriu ci scriu ca sa traiesc. asta e ceea ce ma tine acum, poate ca asta a fost dar sub alte forme. sau cine stie ce haine bizare imbraca viata asta. cam atat acum, momentan sunt intr-o postez si apar din ce in ce mai rar, fiindca estenta nu sta in cantitate. pace voua:)
comentariu
Seductia somnului
Am invatat sa-l mint. Si o fac atat de bine incat nu mai bate deloc la usa. Cuvintele simple, dar vinovate prin greutatea suprema pe care mi-o injecteaza in duplicitara (i)realitate, fac din mine cel mai potrivit loc pentru a se dospi, reusind prin asta sa devina din pietre, stanci. Aici intervine elementul rational conform caruia nu poti urca stanci fara echipament decat in somn. De aceea incerc sa arunc praf peste (ne)reusitele de acolo, dar care sunt doar fabulatii, sau au devenit prezente intr-un prezent eliptic prin definitia de a fi prezent in joc fara ca eu sa fiu prezent. Ultimele cuvinte s-au asternut in total contrast cu ultimele realitati. Legatura dintre ele este doar o bariera paralela care nu influenteaza (foto explicativa). Despre asta e vorba: modul in care iti imbeti simturile pana cand te regasesti treaz intr-un univers care doar beat te mai accepta:) Participa la „Life in pictures” alaturi de :
Instabilitate
Alunec de pe catifea pe zgura
Respir temator
Intr-o groapa cumplita ce-mi sufoca gandurile
Fragile, precum umbra fumului sub stapanirea picaturilor
Si lumea s-a intors sa mai arunce pamant in groapa
Si priviri s-au acidulat inspre intrebarile mele
Universul fuge static prin mine departe de mine
Nimicul ma tine de mana
In padurea lipsita de carare
Cauta sa-mi astupe memoria cu nimic
Clipsesc
De fiecare data alte imagini se desira
In franturi de ipostaze imaginabil traite
Doar un drum pe care merg sau sunt impins?!
Radu 