„marele autor”

Astazi „marele poet”, „marele autor” se exprima prin vechime, prin cantitatea mare de nume le care le cunoaste intr-un anumit cerc, indicat de „circumstanta” ca fiind cel corespunzator, prin multitudinea numelor care il cunosc pe el, „marele autor” al unei perioade decimate si instabile. „Marele autor” se cantareste prin doza mare de nerecunoastere in randurile alor mei, cei care nu apuca sa plece fiindca nu au cum, nu sunt lasati, nu sunt bineveniti, nu cunosc ce si cum inseamna sa ai o amprenta care iti poarta numele dincolo de profilul sau tema concursului, antologiei, revistei, sau a unui eveniment. Vreau sa va aduc aminte de evenimentul care a reflectata exact valoarea creatiei de amator, cel in care cafeaua a fost produsul care a costat un numar de poezii, nu are importanta cate, dar este un gest dezgustator, unul care spune ce importanta are pentru „marele autor” munca autorului amator de poezie, ca si nivel de exprimare, dar si ca nivel de consum. Numele sta atarnat de alte nume „inrudite”, cand este expus intr-o formula de „bine” la un moment dat intr-un context favorabil, ale carui consecinte sa certifice prin hartii, si mai groase si mai subtirii, statutul de „marele autor”. Astazi tratamentul in „litere” este pervers, si iti este aplicat in functie de „greutatea” numeleui, sau mai bine spus de lipsa lui. M-am saturat de texte patetice care nu transmit si devin „opere”. Daca textul nu ti-e atarnat de un nume „greu”, nu are nicio relevanta. Nimeni nu va da doi bani pe el. Este ca in orice alt domeniu. Numiti-ma frustrat, ca e „la moda”, nu am nimic de pierdut, spun ceea ce vad si ce simt!!!

Copac rupt

La 10-12 ani dezlegam misterul anotimpurilor prin epitete cromatice si cateva sentimente ce-mi cadeau de pe pereti in ore linistite. Cam pe la 13 a aparut „Geneza” si banda audio a inceput sa se prinda in decodor. Erau semne… Poate fragmente din viata anterioara care nu-si gasisera casa pe o ninsoare vrajmasa. Curand fragmentele au prins radacini si s-au solidificat in cuantum de picaturi interminabile. Urasc ploaia. „Temnita Rosie” are 2 ani si a pus de atunci „Geneza” in scaunul electric. Mie nu-mi trebuiesc casti ca sa-mi ascult „Muzica zilei” cam de un an. In ea ingrop cu temeri fierbinti inceputul oricarei zile mostenite de la „Geneza” Goana dupa utopie s-a oprit pe un drum ingust. Si e abia la inceput. Viteza legala a asteptarilor mele constata ca lipsesc trepte, asa ca a incercat sa-si puna aripi de ceara. Dar a inceput ploaia. Iar. S-au strecurat si cateva pietricele. Pentru refuzul de a deveni meschin, voi plati mereu. Si de fiecare data voi cere pedeapsa cu moartea. „Metafore acuzatoare” are cam 1 an si este abnegatia pentru cuvintele care s-au apropiat de orizontul meu. Niciodata nu voi ierta deghizarea personalitatii mele.

SURSA foto: http://blog.fotografdenunta.roParticipa la Blog Power 22: http://www.mostwantedblog.org/2012/05/13/blog-power-22/#comment-57898. Tema: Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile? propusa de Bianca: http://nymphtamine.blogspot.pt/2012/05/probleme-in-paradis.html. Participa:

1. Intalnirea lui IO cu EU 2. Vreau sa-mi impart viata cu MINE
3. Taceri printre cuvinte

Submit your link: