M-am pus la adapost

Parca am vrut sa refuz primavara cand ea ma cerea cu insistenta ca pe un jucator de pe banca de rezerve pe care publicul il striga minute in sir convins fiind ca el poate face diferenta. Am vrut sa raman acoperit de caciula pe cap si mereu ma trezeam asa pentru ca ma simteam in deplina siguranta sa ma stiu acoperit.

Stiu, poate ca e timpul sa mai schimb cate ceva. Poate ca e timpul pentru un alt climat, un alt status, un alt om si o alta infatisare. Si incep de la par in joc cum se face in cazurile de maxima incordare. Nu vreau sa va relatez tampenii, va relatez doar dorinte, doar putin frumos pe care mi-ar placea sa vad. Dupa ce m-am facut prieten cu Farmec , am aflat ca e la fel ca mersul pe bicicleta sa-i observi importanta in regenerarea parului, si va pot demonstra pe cuvant de participant relaxat la Superblog ca am renuntat la caciula, pe care o purtam si la tricou. Si ca sa fiu convins ca Farmec este prietenul care ramane la ultima bere, am aflat si de rezultatele Gerovital Plant Tratament propus de echipa de aici ce face parte dintr-un kit de tratament pentru regenerarea parului, sau, in cazul meu, pentru regenerarea increderii in propriul par. Daca as incepe sa va scriu efectele benefice ale folosirii tratamentelor realizate de Farmec, ar insemna sa va stiu neincrederea in ceea ce v-am spus, ori eu , poate pentru data dupa mult timp, simt ca am fost pe deplin explicit si deci eventualele urme de indoiala n-ar trebui sa existe. Asa ca va aduc pace in inimile dumneavoastra si concluzia ca prezentul articol este pentru Superblog. Cu bine!

Parfum de poezie.

Regina isi tinea intr-o cutie sentimentele deschisa, doar ca nimeni nu avea curajul sa se apropie. Era, parca, o autostrada, intre ceilalti si cutie. Umbla in haine fine, avea pielea fina, saruta toate obiectele fin, dar in fata oamenilor aparea rece, dur, periculoasa si alarmant de violenta. Se imbraca in altcineva parca. „Hainele” nu ii veneau, dar le purtase atat de mult incat pateticul cliseu, cel al puterii obisnuintei. Era atipica. Total. Un morman de poze ii aminteau acum de cum isi imagina ca va fi dupa ce va ajunge cunoscuta in fiecare stat, in fiecare oras, dincolo de continut, in tinuturi obscurse, demne de mila, de care nu auzise, dar mai ales pe care nu le putea pronunta. Acum pozele apar si dispar, mii de click-uri, coperti si reviste, articole si reportaje, versuri si lirica, stil, rafinament, eleganta si impletirea lor armoniosa pentru ceea ce este Katy Perry. Forma si forme, continut, aspect, mesaj si impletirea lor duioasa pentru ca ea sa fie mereu cea care straluceste, anima si inspira la mai mult. Isi simte verusurile, tonul, prestanta, culoarea, parfumul. Arma mortala. Toate acesta exista datorita ei, se mentin pentru ea si se vor mentine la fel ca si sclipirea ei dintr-un concert aclamat cu mii de kilometri inainte si inapoi.Pare ca tot timpul este al ei, dar niciodata cheita de la ceas nu se intoarce pentru ea, ca om, ca existenta de sine statatoare, nu ca parte a unui concept pe care l-a creat si care inainteaza pe scena. Este regina, imparateasca si Doamna. In regatul ei totul este efemer, perisabil si periodic. In mintea ei totul se schimba, oameni, locuri, relatii cu viteza unei masini de curse echipata pentru a distruge si pentru a-si distruge adversarii.

Este o greseala mare din partea mea, a asistentului ei, sa spun  cum o vedeam, dar povestea este despre mine, cel care ii sunt acum iubit si asistent, totul printr-un concurs de imprejurari, pe care l-as numi tot un cliseu.

Circulau propunerile tuturor la adresa ei, se repetau se blocau, se inroseau, se jeneau, insistau, insistau si ramaneau la stadiul de indiferenta din partea ei. Chiar eu, i-am sugerat sa gaseasca cerinte simple pentru ei ca sa-si dea seama daca o simt, ca persoana, ca fiinta, ca femeie, ca suflet, ca sensibilitate aparte prin invelisul ei de otel, de material de nepatruns, sau vor sa devina „regi”, fara ca acest rang nobil sa fie al lor . Sa-i intrebe despre oameni, despre hrana si despre parfumul ei, Killer Queen Sunt variante care transpirau de dupa usi, din localuri, din telefon sau din mail. Toti partenerii ei au fost creativi, carismatici, adorabili si devotati ei. Au ramas blocati in incercari si in nereusite. Au venit, au plecat, iar au venit, iar au plecat. Emotie vs. indiferenta, dorinta vs ignoranta totala, ei vs. ea, complicat in aparenta, dar gol in esenta vs. superficial in aparenta, dar frumosul simplu in esenta, si asta era ea pana la urma. Cheia pe care o ai dar nu stii ce desface si toata viata cauti lacatul in alte forme si locuri decat in locurile in care iti petreci timpul. Poate ca simplitatea e frumusete adevarata, dar e acoperita de complexitatea care nu poate fi inlaturata decat de rezultatul ei. Am pus curaj intr-un pahar mai incapator intr-o duminica statica, si de pe o cartela preplatita i-am scris cateva randuri: Mi-am imbolnavit fiinta de parfumul de tine/Iar visele fara s-au inecat in aburi fara miros/M-am lasat de idee, dar si de tine/De maine imi sun parfumul sa renunte la tine. Astazi radem impreuna, planificam, „ii cos ” costmul de autoritara si indiferenta la fiecare eveniment, ea traieste la fel, dar noi traim altfel.

P.S. Articol realizat pentru SuperBlog!

Ca sa nu-mi traiesc viata, am ales sa scriu!!!

Cuvinte. Articulate sau nearticulate. Pedeapsa sau har. Metoda de a ramane in viata sau de a iesi din viata. Bine ati venit in mintea mea intr-o mahala pe-o canapea de catifea (C.I.A.).  Sunt condamnat sa fiu un nimeni. Un nimeni credibil. Existenta mea este dependenta de cuvinte, de litere intoarse, de cuvinte nepotrivite, de imaginile si sunetele formate, de creatie, de reverie, de starea de nestare. Existenta mea este dependenta de simbolurile sale. Simt ca asta e singura solutie, ca doar asta trebuie. Daca nu scriu, nu exist. Dependenta mea imi da libertate. Libertatea este in mintea mea. Eu scriu in minte. Nu ma pot opri. Nu ma pot opri pentru ca as inceta sa mai exist. Timpul trece doar prin ceea ce scriu. E singura perceptie pe care o am asupra lui. E singura perceptie care ma abate de la gandul ca viata este o tarfa autentica. Tot ce incerc sa fac este sa imi scriu alta peste ea. Calea cea mai buna de a trece prin viata asta este sa-mi scriu alta peste ea chiar in timp ce aceasta ma devoreaza. Viata este un animal de prada, iar cea mai buna ascunzatoare este scrisul. Simt ca asta trebuie sa fac. Mereu am simtit asta. Daca nu faci ceea ce trebuie, vei muri din ceea ce nu trebuie. Cuvintele sunt pedeapsa mea, dar in acelasi timp reprezinta si singura solutie la aceasta pedeapsa. Nu sunt inca ce vreau sa fiu, sunt doar ce pot. Scriu pentru ca doar asa ies din mine pentru a fi cu mine ca sa-mi pot prezenta radiografia completa a tuturor organelelor. Scriu pentru ca ma fascineaza apropierea fata de moarte, departarea fata  de viata, sensibilitatea intunericului si duritatea luminii. Ele sunt tentatii permanente.

Placerile noastre nevinovate sunt cele mai pure tentatii. Ele sunt atat de diferite incat ne aduc aproape. Ele ne dau o identitate. Ele ne fac unici. Imi plac oamenii cu obsesii. Acum va invit sa vedeti un film distribuit de Roimage, „Tentatii (i)rezistibile, in care se prezinta povestea a trei dependenti de sex. Este o comedie care trebuie vazuta. Este o lupta cu dependenta, o lupta imaginata ca o aventura, pentru ca altfel nici n-ar avea farmec. Am auzit cuvinte frumoase despre dependentii de sex din aceasta pelicula: Mark Ruffalo, Tim Robbins, Gwyneth Paltrow, Josh Gad, Joely Richardson si Patrick Fugit. Imaginea dependentei de sex pare tentanta in orice context. Eu v-am oferit contextul. Voi trebuie sa gasiti remediul. Tentatii (i)reversibile/Thanks for sharing s-a lasat devorat din 4 octombrie. Este o comedie care asteapta sa fie gustata de cei care au simtul umorului dar si de cei care ar vrea sa-l aiba.

P.S. Acest articol este scris pentr SuperBlog 2013!!!

tentatii

Furtuna

…din bratele lui curgea neputinta cu fiecare privire ucigatoare pe care si-o primea ca rasplata pentru toate momentele in care uitase sa-i mangaie numele; dar facuse asta doar in sufletul sau fiindca era singurul care punea pret pe ceea ce face, cel care odata dezmierda pagini intregi cu cerneala unor reflexii cuantificate sub forma sarutarilor letale…si da atunci nu arunca venin asupra lui fiindca starea materiala ii implinea dorintele. Din asta era ea facuta, din asta avea ochii construiti. Acum ochii ei erau circumspecti si intrebau raspicat cum va reusi ea sa-si cumpere tigari. Dar astazi incercase sa-l convinga sa scrie… Era ultima sansa de a iesi din impas. Nimic insa. Tacea langa pagina si indura. Se pusese oricum capacul de la mormant peste vorbele sincere dintre ei si acum era doar un joc de tenis cu deziluzii, cu imagini care spintecau casnicia in doua. A aruncat paginile goale in rucsac si, lasand ploaia de insulte sa se izbeasca de masina de scris, a soptit:

– Multumesc pentru ca ai transformat furtuna de metafore in siruri de cenusa.  Acum o sa arunc cenusa in vant si-ti las usa deschisa  sa vezi cum ma risipesc…

Furtuna exista si la ei:  psipoezeleeclpsademartanacondeletiberiucristinaClopotelalmanahedictaturajustitieiadapavelprofunz

Vis la jumatate

Cand visele iti canta la chitara timpului
regasirea de a doua zi
in urechea astupata de perna
doar sa nu intre praful urmatoarei zile
frica de contaminare te ratuteste in ticaitul nepornit
intiparit de cand iti imaginai viata
jucandu-se cu o minge la o singura poarta
fiindca directia nu avea rever
iar simplul gol te ducea in golul
pe care asudai sa-l invingi la loviturile de departajare
tot ce trebuie e sa te opresti
sa asculti indicatiile in ritm de chitara
care-ti dirijeaza driblingurile cand din fata
nu se arata niciun adversar!
chitara si-a slabit coarda…
de aici indicatiile distorsionate.
Adormisem iar cu castiile pe urechi, fug acum!

Articol inscris la Blog Power 18Psi, castigatoarea editiei trecute, a propus tema:  „Trecut vs. viitor. Judeci prin prisma a ce va fi sau a ce a fost? Ești atras mai degrabă de ieri decât de mâine? Din oglindă îți zâmbește cel care ai fost sau cel care vei fi?”

Celelalte articole sunt:

1. Copilul de lego 2. Sa privesc oglinda?
3. psilocybin 4. Eutropolis
5. Sunt eu 6. Marea TRILEMA: trecut, prezent ori viitor?
7. Pictor… 8. Culoare