Când mâinile mele uită să închidă haina gândurilor
înseamnă că ți-am mai spus ceva despre cum
mă prefac că din greșeală afli lucruri despre mine
când eu n-am curaj să vorbesc despre mine
și tu te bucuri
eu mă opresc să ascult asta
sunt pregătit să mai aștept o zi
creatie
Sublim final
E foarte greu sa pari simplu. E foarte greu sa stii sa pari placut. Nici n-o sa va retin prea mult. Nu stiu daca cineva imi da atentie, dar eu tocesc taste mai precis ca un fierar ce-si lustruieste hrana de zi cu zi. Nu stiu sa construiesc modele la cerere, stiu doar sa construiesc modele din instinct, din amintirea unui viitor prea indepartat sau a unui pasiv apropiat de final, un trecator stradal cotidian. Cand ma apuc sa scriu, nu stiu ce fac iar creierul scoate idei penibile sau decente, dar ele se invart atat de repede, isi schimba hainele si se schimba intre ele… Nu vedeti ca totul e o roata???
inceput de „sange satanic” intr-un sfarsit de credinta
incult. trebuie sa termin cu asta. sange satanic e ca o rana dulce. sange satanic trebuie. cu asta a inceput portretul de joi. incepuse de mult timp, dar atunci mi-am dat seama. o replica de pus in cafeaua tarzie: „Aveam întrebări, au rămas întrebări… realitatea şi-a spus cuvântul înainte că noi să ne mai spunem ceva…”. fereastra e murdara, ma uit si am si consumat energia data de stare. mai astept. ziua se consuma fara sa mai bata, din cand in cand, la usa si sa-mi spuna si mie. exercitiu: cum esti cand nu esti tu? Raspunsul meu, fara ezitare: Mort. o sa iti explic altadata. asta e replica mea cand sunt aproape sigur ca nu o sa explic niciodata. astept doar de la celalalt sa intuiasca. daca nu ar fi in stare de asta, nu as astepta. atlas si crina, lucruri mai dulci ca o prajitura. se inchide.
mult dupa
sarbatoare
cadouri in forma de flori sarate
linii negre atarna pamantul in priviri
dupa mine
sufletul mi-a fost un jucator fara suflet
ce as fi vrut este un mormat cu trecut
impulsul de speranta a incremenit in matrita careia i-a stat inima…
Oficial
E oficial. A apărut. Acesta este volumul de debut al meu, de atâta amar așteptat. Conține 113 creații și sper să placă. Dacă nu, eu rămân la fel. Mulțumesc naturii că mi-a dat plămâni în care să-mi injectez dulceta literaturii. Mă puteți găsi aici pentru orice informație: http://www.facebook.com/radu.cirstearatzone .
Cat valoreaza o viata de om?
Azi ma gandeam ce inseamna un om printre munti de oameni! Adevarul e ca omul vrea sa insemne cava, fara doar si poate, si ca fiecare cauta sa-i gaseasca altii sensul pe care el il are intr-o anumita conjunctura, faurita de cele mai multe ori de hazard. Dar de la a vrea pana la a face ceva e cale atat de lung incat dispare scopul. O viata de om se traduce prin toate gandurile si simturile pe care le antreneaza pentru a realiza o actiune. Ce credeati ca valoreaza atat cat arata unii prin exagerari/complimente/interese? Valoarea ei sta constientizarea propriei persoane pana la detalii si la extensiile acesteia catre alte persoane. asta pentru ca in cazul aspectelor imateriale eu nu vad reflectarea valorii unei vietii omenesti. Este, daca vreti, jocul in care nu este penalizat daca isi scoate la iveala toate sabiile lasate de Creator.Pe parcursul jocului este foarte greu sa le treci prin toate celelalte suflete si sa nu ramana sange pe sabie! Asta este pentru toate relatiile de orice tip si la oricare nivel care se termina prost. In schimb am o nedumerire: Cat apreciaza ceilalti „jucatorii” modul in care o persoana isi foloseste „sabiile”
Radu 