Pun intrebari

Pun întrebări la cuvintele care sunt deja o întrebare,

… şi cine răspunde…?

De ce gândeam cu întrebările lor către mine,

ca şi cum i-aş întreba prin gândurile lor?

De ce întreb cuvintele dacă vor să stea într-o întrebare

în care să se întrebe despre ele însele?

De ce alerg cu întrebările prin buzunarele minţii altora, şi acolo mă întreb unde sunt?

De ce întreb cu metafore,

când nu am încercat niciodată să întreb prin ceea ce este întrebarea în sine?

Nu este totul o întrebare ascunsă în mii şi mii de întrebări?

Duzina de cuvinte – Acum –

Desi era drumul ce imi aratase ceata dantelata  apucata de bratele mele si ma trantise de realitate, tot il urmam. Era un dans apatic intre doi actorii ce uitasera sa incaseze apluazele dupa fiecare sceneta, si totusi se prefeceau dulce ca joaca niste roluri. Dar loviturile teribile erau ordinele unui decurion ce nu aflase ca razboiul fusese demult pierdut si ca distanta dintre lovitura si urma se citea adanc pe frunte-mi  prinsa dimineata pe dealuri imposibil de urcat. Si miscase toate directiile simturilor sufocate de lipsa zgomotului lor prin desprindere din fundalul sonor  din piesa muta ce macina cu dor si patos fragmente din urletul pedepsei primite; pana si acuzele au semnat declaratia de eliberare din inconstienta uzata de atatea palme, lasandu-mi dezlegare ca cinci zile pe saptamana sa fiu biciuit cu canepa uscata!

Post inscris la Duzina de cuvinte

Liniste in nimic

nimicurile au spalat totul
dintr-un singur val,
apoi isi declarau zambetul
alimentat de paharele de alcool
… ele storc bucuria cuvintelor
ramai un film mut destinat nevazatorilor
iar mesajele se pierd intre tine si restul,
intre voce si privire
doar incurca jocul
fiindca targa de salvare servea un pahar
linistea doare cand e prea multa inecata
in dorinta timpului sub dusul zgomotelor exterioare
o singura voce te mai chema
…dar se simtea murdara
asa ca a intrat si ea sub dus.

Inscrisa la „Life in picture” . Gasiti aici: http://costin-comba.blogspot.com/2012/05/zellia-fashion.html mai multe.

Otrava dulce

Incizii seculare intre grilaje ruginite
descompun imaginile in fragmente
senilitatea se frgezeste injunghiata de ineptii
interfete artificiale reteaza instictele primare
de comprimare a realului sadic in fraze ilogice
pentru suprafete machiate in stralucirea falselor epitete
frecate de minti nestiutoare
puse in rame de argint
si operatia de spalare se desira in lumina din retine
fiindca otrava nu ucide suflete
ci salveaza tremutarul secundelor mele
in cruntele noptiile cladite pe indecizia organelor

P.s. In raspuns la Epigon si exemplificarea discutiei de ieri:)

Estetic Urban – G. Bacovia –

Oraşul seara…
Şantiere în repaos.
Şi firme scrise
Din becuri înstelate.

Oraşul seara…
Pe o piaţă
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.

Foburgul
Cu bachice dorinţi,
Şi cugetări
De opere văzute.

Oraşul, seara…
Din statica uitării, –
Destul frumos,
Destul departe.

P.S. „M-am nascut în zilele cele mai teribile…“ G. Bacovia – 1956

Cadru sihastru denumit optimism

Infidelitatea ataca in gura serii caractere domolite in aburul privirilor meschine, care reticente se infatiseaza tantose in piata mare. Si noi, ne ascundem in cochilii patate de amarul sarurilor lichide care isi tin tot timpul robinetul deschis. Dar de ce nu se termina? Puterea lui sa fie mai intensa decat cea a unui explozibil aruncat in mijlocul unor focuri de arme? Iar cand, intr-adevar apar bombe, constatam ca ele sunt puse pentru a inlocui rezervorul cu saruri lichide si pentru a-l framanta si mai tare. Printre acestea, printre toate loviturile din bataia pustii, printre toate pricinile incerte care cuceresc taicaitul senin al orologiului nemilos, se mai strecoara sfios un cadru sihastru denumit optimism. De ce nu poate sa-si scoata mainile din buzunare si gluga de pe cap si sa ne salutam cum se cuvine? De ceac  pozeaza el intr-un evadat din mintea mea care se ascunde in umbra strazii la prima curba? Am inceput sa fac rezervari in fiecare zi la un restaurant aproape de locul care-mi starneste cel mai adanc parfum al sau, in speranta ca imi va accepta invitatia la masa. In mod cert, i-as plati consumatia. L-as pune doar sa ia masa si ma lase sa il privesc… Cei de la restaurant m-au pus sa platesc rezervarea fiindca s-au saturat de atatea rezervari nesolutionate. Dar infidelitatea nu are limite in acest caz. Este masa goala la care privesc apasat de pe marginea strazii cea care m-a indemnat sa vorbesc despre asta. Acum insa, nici comanda nu mai pot face, fiindca apelul mi-a fost deviat catre sectia de politie. Am devenit un infractor urmarit pentru crima unei priviri care nu si-a mai gasit pluralul…

P.s. As vrea sa aud o vorba despre articol de la tine si de la tine!

Articol inscris la Blog Power editia 19, cu tema: Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți? propusa de Simona.

Celelalte articole participante:

1. Intalnire cu dragostea 2. Întâlniri
3. Ti-as spune ca… 4. Asteptati-ma…
5. Suflet in oglinda 6. Nu sunt cuvinte
7. Rendez vous cu un Vis 8. Baiatul fara nume
9. fara zahar 10. Cuvinte noi…neterfelite inca…