De ce nu scriu conținut IT-iștii?

N-am vrut să mă gândesc la asta. Nici dacă aș fi vrut nu cred că reușeam să fiu atât de bucuros de un singur gând simplu. Dar s-a întâmplat când eram în holul de așteptare de la dentist, unde mergea un televizor de modă nouă sprijinit de perete pe Pro Tv, așa că a trebuit să mă uit în ochii albului de pe perete. Și era clar că o să mă gândesc la scris, la scriere creativă, la metrode neconvenționale de a face artă, la mobila de apartament din lăzii de plastic a unei familii, evident, neconvenționale, la articolul meu despre arta de la creative est, la cuvinte simple care fac obiectul tuturor mediilor neconvenționale, tuturor porilor prin care intră arta.

Și apoi am trecut la reproșurile față de mine. Aici a fost perioada lungă. Între timp au mai intrat două persoane în cabinet. Mai erau alte două lângă mine. Am început să mă agit. M-am lipit de perete cu capul și mai lipit. Nu vroiam să intru. Intrase și soția doctorului în cabinet. Mi se făcuse rușine că îmi era frică. Și nu aveam cale de scăpare. Eram penibil și o știam. E un sentiment foarte straniu și nu vine decât în zilele când auzi că o rudă pleacă în Germania să reușească. Îți spui că n-ai învățat IT și încerci să-ți aduni frica de dentist într-un singur loc de unde să o poți controla. E mai ușor să pui asta într-un scenariu de comedie decât să o faci într-un salon de așteptare dintr-un oraș de provincie.

Apoi te gândești la ce faci acum, la ce ai făcut zilele astea, lunile astea, la ce ai făcut de când te-ai născut. Știi că ai încercat să scrii. Știi că ai încercat să scrii creativ. Te gândești la bani, te gândești la costuri, te gândești la cât te costă 3 minute la destist, realizezi că n-ai scris nimic creativ până acum. A mai intrat o persoană în cabinet. Te lipești iarăși de perete. Capul e și mai lipit. Dar, fără să prevezi asta, nici n-aveai cum, îți vine întrebarea asta: „De ce nu scriu conținut IT-iștii?”, pentru că ei sunt dumnezeii pe pământ la ora actuală, taie și spânzură, creează și programează tot universul din camera de hotel, din pijamalele lor cu animăluțe, fac lumea să se învârtă, programează exact câți bani să le intre în cont, DAR nu creează conținut, n-au făcut-o, apelează la oameni mici și ieftini, așa cum îî consideră ei, nu e nicio jignire, ei nu apelează pentru că e ieftin și rapid să o facă, ci pentru că nu se pricep. Asta e în ADN, nu se poate învăța, programarea se poate învăța, dar scrisul de conținut relevant niciodată. De aceea vin la noi. De aceea cuvintele nu mor niciodată. Dacă nu toate, măcar unele dintre ele scrise bine, gândite, simțite, trecute prin inimă și prin rațiune, nu au cum să moară. M-am bucurat. E vremea să intru.

Doctorul glumește. Vorbim de Băsescu, are termenii la el. Rezistă pe orice teren. Mă deschid la față. Își intră în pâine. Îl întreb dacă nu are de gănd să-mi facă vreo injecție. Mi-e frică de ace. Și acum mi-e frică de ele când le-am  amintit doar. E bine de gândul meu. Astăzi sunt util. Am văzut după ce am ajuns acasă un articol excelent la Lorena Lupu, în care, printre altele, vorbea, în stilul ei desigur, despre tipurile de oameni care nu au drept să aibă pretenții odată ce sunt pe domeniul ei, și că din moment ce cineva vine la ea pentru conținut, regulile sunt ale ei pentru că spațiul în care se joacă partida este al ei. În mare asta este ideea. Mi-am spus că pentru astăzi e suficent pentru că am aflat o utilitate pe care o practicam de ceva timp. Dacă aș scrie în engleză, leii s-ar schimba în lire, și atunci ar fi mai corect raportul IT-content writter, m-am documentat despre asta la cineva care are nevoie de oameni pricepuți la asta. Nu mai e cazul să regret că am trădat engleza și acum se răzbună cu vârf și îndesat. Poate mâine…

N-avem senzațional, avem industrii creative. Încercați mâine.

Începe un eveniment care aduce mai aproape de stresul de zi cu zi arta în toate formele și formulele ei. În grădina botanica, în acest sfărșit de săptămână, va avea loc prima ediție a festivalui Creative Est dedicat industriilor creative de la noi, fotografie, artă contemporană, muzică, film și tehnologie. Vor fi povești, discuții și aplicații în timp real ale acestor forme de artă, deseori neconvențională, pentru că, în fond, acesta este obiectivul unui eveniment de acest gen, ce deschide o perspectivă, blocată de comsumerismul corporatist, asupra faptului că omul devine prea mult și prea repede asemănător cu un robot. Să găndim și să ne mișcăm, să evadăm. Scriu despre asta pentru că sunt departe de ea, pentru că acum am învățat tot ce aș vrea văd. Acum chiar în față.Sursa: shortsup.ro

Evenimentul este realizat de Asociația Oricum, o echipă care, după mintea mea de neavizat, este principalul actor al mișcării de industrie creativă din țara asta, sunt oamenii care au realizat tot ce înseamnă proiect de dezvoltare creativă din 2005 încoace, oameni cu minte, cu idei, cu viziune și cu forța de a crede în toate aceste lucruri. Și e mare lucru asta. Numai când pun asta în balanță cu negativismul meu pare de necomparat. Sau este.

Ce este cel mai important pentru mine aici este ca la sfârșitul fiecărei zile se întâmplă Shortsup, adică filme bune și scurte, premiate, gustoase, cu esență, care mă ung pe suflet. De la 22:00 sâmbătă și duminică se întîmplă în cadrul acestui eveniment selecția de filme de la shortsup, proiect al aceleași organizații Oricum, dacă nu știați, deși mă îndoiesc, pentru că este proiectul cel mai vocal iar cei care i-au auzit vocea din 2009 și până acum au devenit la rândul lor foarte vocali. Acum am aflat și persoana care se ocupă de selecția de filme pentru fiecare eveniment în parte, aceeași care se ocupă în fiecare zi de rubrica un film pe zi de pe shortsup. Firește că este doar pentru mine asta pentru că eu n=am cum să fiu mâine acolo dar voi puteți merge să vedeți o serie impresionantă de producții independente, mai noi sau mai puțin noi, premiate sau în curs de a fi premiate. Pe lângă asta mai este și trupa Byron care va performa live la sfârșitul proiecțiilor de filme bune și scurte. Dar Bucureștiul e acolo, nu aici.