Saracie

Va mai spun de sistem si de beneficiile nesimtite pe care le au cei din interior? Sau despre proiecte si licitatii corecte. Sau despre cinstitii oameni ascunsi care deplapideaza milioane de euro si nu sunt mentionati, daramite cercetati?!

Nu, nu despre ei, despre chinul si suferinta celor multi, despre neajunsurilor, despre certurile dure dintre ei cand nu au sanse pt maine, si nu, nu mainele generic, mainele real, cel de maine. Ce facem maine??? Ca e al dracu de scump sa mori si nu-ti poti permite si deja ai tai se bazeaza pe tine si tu te uiti in ochii lor si dupa o vreme nu te mai poti uita si te apuci sa plangi si nici macar nu te mai poti ascunde si plangi si mai tare cand ei vin si iti spun ca totul va fi bine. Nu exista bine, nu exista bucrie, doar bucurie de moment, nu exista pozitiv, doar ciori care zboara si se crede ca se mananca, nu exista sanse egale, exista doar neputinta si oameni care nu sunt lasi. Astazi nu merit sa traiesc. Va jur 😦

Plastic

cuvintele zidite in furtuna

nu stralucesc cand ajung in reflectoare

si eu stiu ca au lacrimi

si nici ceata nu este

dar nu stralucesc

si nici praful din suflet nu s-a asternut

sau rugina din temnita bolnaviilor incurabili

la fel nu este, dar nu stralucesc

vanatorii de duplicitar au luat urma

arme cu duzine de cartuse se agita

secundele pierd sirul gloantelor

haotic dar abundent se napustesc

minutul nu ajunge pe linie

dar ele au stins lumina

dinainte sa spuna tot cu fiinta proprie

valul plasticului gol cerseste piedestalul

 

Animale semi-inchise

diametral opuse stari adormite-n linistea uitata
se acopera cu dusul rece al amintirilor extirpate
din cenusa zidurilor de beton
construite peste strigatele de ajutor
glas launtric sapa tunelul neputintei
sub vraja mirosului de putrefactie
al animalelor umane iesite la vanatoare
crima orelor pietruite de otel
ca o secventa regizata prost se roteste
dar sclipirile demonice din umbrele semi-inchise
impusca fruntile ridicate
in rutina dansului taciturn repetat la infinit