1,618033

a trebuit sa-i simplific absolutul ca sa-i gasesc incipitul. cineva mi-a spus sa-i dau o idee. n-am idee unde sunt, daca aveam nu eram aici. imi fac loc printre un roi de insecte. arpacasul fierbe la foc marunt si ma ascunde de tentatii. viata e o tentatie in sange. e cruda si nu consuma prea mult. cateva priviri de rasarit si bat 24 de clopote. cand aveau sa bata, imi propusesem sa fiu la sapte metri adancime. n-am adresa, directie.  am doar cuvintele de a spune. sunt plin de bube si de boli. limba romana e grea si putreda. sunt limba mea romana. agatat in iluzii. tot ce nu stiu este daca sunt efemer…1,618033

21

Demult, Radu, m a invitat la cele 21 de cuvinte care sa imi defineasca viata. Ele pornisera de aici: ioana . Cine vrea sa se descrie asa este invitatul meu/ invitata mea! Spor

1. Doi parinti

2. esecurile

3. datoria

4. recunostiinta

5.  cuvintele

6. materia

7. sangele

8. intunericul

9. umbrele

10. intrebarile

11. imperfectul

12. interlocutoarea

13. treisprezece

14. 13.05. …

15. pacatul

16. nebunia

17. singur

18. masca

19.jocul

20. silentios

21. lirismimages

Asteptand…

De ce astepti cand nu stii ce astepti de fapt? Asteptarea este marcata inca din titlu prin folosirea verbului la gerunziu si continuata cu o umbra prin utilizarea semnelor de referinta… Asteptarea mea e ca un geam de sticla murdara. Oricat l-as sterge, prin el se poate vedea doar conturul lucrurilor. In zilele cand ploua forma isi pierde din rabdare si se impacienteaza cu mainile pe geam. Curg rauri de urme, curg! Apoi nu mai am timp ca trebuie sa astept. Trebuie sa ma astept ca nu stiu cat sa astept. Acum e soare. Ma doare capul. Poate ca nu stiu cum sa astept. Eu stau sa astept langa gandurile care asteapta un semn. Poate doar astept in locul gresit si nu ma astept ca locul sa fie esenta asteptarii mele…

-Vine autobuzul. Haide.

-Prefer sa mai astept! Du-te. Desi nu stiu care este autobuzul meu, cred ca nu e asta.

Reactie la propria-mi lipsa de reactie

Am fost in umbra, asa cum imi place sa fiu, doar ca ar trebui sa fac si chestii reale pentru ca aceasta stare sa fie determinanta pentru conditia de a-mi elucida dilema existentiala permanenta si activa. Au fost din umbra cam 2-3 imagini care au vorbit despre aceste stari si bucuria mea statica si neexprimata ca niste oamenii nu au fost pasivi la ele totusi s-a manifestat. Nu stiu cat de linear creionez eu aici, insa, sunt sigur ca cei cu reactii precum ale mele se vor agata de ele si vor scoate esenta din dedesubturi, asta ca sa tina seama de contex. Sunt prea multe „droguri” care ni se servesc pe nepusa masa, dupa care ar trebui sa spunem si „saru’mana pentru masa”. Eu nu!!! Nu vreau sa-mi fie foame.  Vreau sa-mi pregatesc singur mancarea. POT???