Frumusetea tristetii

Nu stiu sa desenez fericirea
cand culoarea este scoasa
din chenarul zambetului
peste care dunga neagra nu-si arata coltii,
infipti deja in apetisanta carne a privirilor sucombate
in ridurile unui asflat de noiembrie…
si totusi ploua cu lumina stinsa peste geamul acoperit
cu umbrele inchirierilor unor zgomote sociale,
uita ele parfumul serilor cand umblam
dezbracat,
intre lumi paralele ce se asteptau cu sabii dupa astri atipiti
…cred ca mi-au despletit fiinta cand si-au incruntat metalele!