Duzina de cuvinte – Acum –

Desi era drumul ce imi aratase ceata dantelata  apucata de bratele mele si ma trantise de realitate, tot il urmam. Era un dans apatic intre doi actorii ce uitasera sa incaseze apluazele dupa fiecare sceneta, si totusi se prefeceau dulce ca joaca niste roluri. Dar loviturile teribile erau ordinele unui decurion ce nu aflase ca razboiul fusese demult pierdut si ca distanta dintre lovitura si urma se citea adanc pe frunte-mi  prinsa dimineata pe dealuri imposibil de urcat. Si miscase toate directiile simturilor sufocate de lipsa zgomotului lor prin desprindere din fundalul sonor  din piesa muta ce macina cu dor si patos fragmente din urletul pedepsei primite; pana si acuzele au semnat declaratia de eliberare din inconstienta uzata de atatea palme, lasandu-mi dezlegare ca cinci zile pe saptamana sa fiu biciuit cu canepa uscata!

Post inscris la Duzina de cuvinte