sa-i puneti voi titlu

am obosit sa fiu un nimic. am nevoie de fapte si lucruri care se vor intampla. nu mai sterg nimic. sunt constient de drumul meu. textul asta e despre un bulevardier de noapte cu buzunarele goale, dar care nu mai plange, ci scrie. vrea sa creasca asta care nu mai plange, vrea sa isi faca loc, e aici sa plece cu fruntea sus, abia dupa ce a reusit sa spuna povestea cum trebuie. povestea are multe episoade. unul se deruleaza. trebuie sa fac ceva cu viata mea… neaparat. vreau sa nu mai fiu incult. e important pt mine. vreau sa cresc in poezie. vreau sa ma insor cu ea. am nevoie de asta. cand citesc alte versuri, zic ca eu sunt asa departe. ma ajutati sa inteleg in alt mod distanta asta?!

discontinuu incontinuu

interviuri cu muste lipite de un parbriz spart in jaful de aseara din locul ala meschin de dupa stramtoarea de cuvinte uscate ca si cum si-ar usca propria creatie masluita de ele, un cerebel ce cere ceara din 24 de lumanari luminate de lumina lanternelor de unica folosinta folosite in folosul falselor pseudo-creatii umane ce-si umezesc uimirea umana de-o unitate urbana uitata pe un raft acoperit de muste…

Despre ce este viata?

Asta este intrebarea mea pentru ziua de azi: Despre ce este viata? Este despre cum ne afecteaza miscarile celorlalti parcursul nostru? Sau poate cum in drumul nostru prin viata calcam in picioare in cel mai grosolan mod cu putina farama de speranta (pentru o viata) a celorlalti? Este vorba despre ce ne place sau ce putem face din cate ne place? Este despre ce nu putem face din ce ne place? Este despre a gasi o modalitate sa depasim fiecare zi fara s-o punem la socoteala ?

Eu va astept aici! 

Instabilitate

Alunec de pe catifea pe zgura

Respir temator

Intr-o groapa cumplita ce-mi sufoca gandurile

Fragile, precum umbra fumului sub stapanirea picaturilor

Si lumea s-a intors sa mai arunce pamant in groapa

Si priviri s-au acidulat inspre intrebarile mele

Universul fuge static prin mine departe de mine

Nimicul ma tine de mana

In padurea lipsita de carare

Cauta sa-mi astupe memoria cu nimic

Clipsesc

De fiecare data alte imagini se desira

In franturi de ipostaze imaginabil traite

Doar un drum pe care merg sau sunt impins?!

 

Complex de complicat

Pentru multi dintre noi  pixul este cel care ne salveaza orele ce bat anost. Credem ca punem eticheta „altfel” pe stilou si el face asta pentru noi. Suntem multi care ne vrem diferiti, dar nu reusim sa aratam asta fiindca utilizam aceleasi semne de ortografie, asta in cazul in care este viata este o mare pagina alba pe care o completam cu fiecare apus tomnatic de astru ceresc. Noi cersim priviri diferite si pozitii fruntase in mintea unora. Reactia mea este: De ce nu tratam stiloul ca pe cel care ne deschide noua drumurile si vrem sa deschida drumuri catre altii…?!