Realitate vs fictiune

real vs fictnebunia de a-mi incarca mereu faptele si propria existenta intre aceste extreme ma urmareste neincetat. de cele mai multe ori, distinctia este incerta si necadrata, in raport cu axa spatiala si cea temporala, fie ele finite sau infinite. cine spune ca e corect sa incadrezi totul sau sa te incadrezi cu totul in realitate, este intr-o eroare, fiindca conduci actiunea/ personalitatea in ideea de a-i acorda realitatea inca nedobandita de pe urma procesului neterminat. asta, din pacate, face parte din rutina, ceea ce inseamna ca nu ne dam silinta sa cautam alte explicatii/directii pentru tot ceea ce intreprindem nu cunoaste decat un singur „dosar” , unde ne aruncam cu totul. de cele mai multe ori ma gandesc ca fictiunea este parte constituanta a procesului de inconstienta, el insusi fiind element principal cauzator de rutina si  mai ales pentru tenatcitatea acesteia de a ramane in fiinta noastra

Realitatea e o fictiune

gand ce nu-l poti opri
fiindca controlul iese din constiinta
in meditatie e un spirit instinctiv
catre nevoia de cautare a ceea ce simti
cand devii sedat sa nu mai simti
iluzia gandului desfranat tranteste sclipiri astrale
in fata reginei de seara
intre ele, starea devine simtire
si te apasa realitatea cand nu se regaseste in ea
dar sentimentul format e in trecut
eliptic de substrat palpabil
cel ce vine e cel ce s-a inserat
DAR UNDE???

Nicaieri

cate clipe lipite de adevarul absolut
am tocat in valea inconstientei
precum combina in lanul de secara
si am furat momente
sa-mi fie prietene
in zilele cand uit sa trag draperia
fructele din vale otravite
dulci dar ucigatoare
coapte dar aspre
drogat..
am gustat
vad realitatea fara fictiunea realului
eu inconjor totul si nimic nu ma cuprinde
simt lumea, dar nu traiesc in ea
vorbesc, dar se chinuie sa-mi citeasca pe buze
am harta spre usa… dar duce spre nicaieri