iesim pe banda fara sa avem directie. cat mai multi cu atat mai indurerati si fortati sa acceptem deci sa devenim sclavi. modelul perfect de sclav e cel care iubeste viata pe care n-o va avea niciodata. te trezesti la 20 si ceva de ani stiind ca nu stii nimic si te intrebi dar maine eu ce fac? unde ma duc, ce mananc, cu ce cumpar spatiu si timp. unde sunt promisiunile de pana acum. pai, pe ele, le-a facut sistemul. si tot el le ia dintr-o singura data cu o mana. n-avem nimic. nu stim cum sa fim culti si credem ca asta are ceva de-a face cu a fi inteligent, deci n-am retinut nimic.sistemul creeaza specializari care nu exista in realitate. un exces de publicitate de publicitari si marketangii care sug niste banii necesari pentru altceva. niste taxe mereu mai mari care vin de la stat si de la ue. ue cere mult si va cere si mai mult. acolo e un mecansim de a cere mereu mai mult. statele platesc pentru cateva state, (germania si franta ) individul e creat sa fie instrument, devine asta si moare asta. niste numere intr-un tabel. cum faci ca unuia sa ii fie draga viata??? i-o faci din ce in ce mai grea!!! pentru ca atunci cand va vedea putin din normalitate sa credea ca lumea s-a schimbat. si apoi ii dai cu dumnezeu inainte. care dumnezeu? care scop? care religie? banii-cea mai puternica religie guvernata de bancile centrale ale fiecarui stat si de banca centrala europeana (cica suntem in democratie si avem veniturile planificate si acordate de banci centrale) deci sistemul este centralizat, deci control total, deci nu are nicio legatura cu democratia. e o iluzie. deci sistemul scoate sclavi perfecti care nu trebuie sa cunoasca iar daca ajung sa o faca sa nu poata schimba nimic. vom muri in mod evident mai repede decat ne-am imaginat (de frig, de boli, de foame).
foamete
viitor (4)
privirile lor iti dovedesc cat de bun incasatator poti fi. azi am in minte niste secvente de pe vremea cand ma minteam ca pot scrie ceva, orice, doua cuvinte care sa se lege; fata asta are amprentele pantofilor multora care decid sa ii murdareasca, are pictata anotimpuri si boli, zile de foamete si nenumarate intepaturi, acum fur curent de la un magazin de bloc de la parter, al carui proprietar se foloseste de mine sa ii transport marfa de la strada si pana la el. am zece minute de tehnologie pentru asta si le consum. tevile de jos sunt calde, strada e la fel, loviturile sunt mai multe, firele de pe fata mai lungi, mintea mai epuizata si hainele mai proaste, e prea tarziu pentru ele, dar nu stiu de ce nu ma descompun odata, e atat de greu sa raman intreg. s-au terminat minutele…
Radu 